Cum poate fi mântuit Poporul LUI?

    Cum încurajează Biserica Ortodoxă corupția în poporul român?

   La București se construiește o catedrală imensă, pe care Biserica Ortodoxă o numește ”Catedrala Mântuirii Neamului”. Prin însuși titlul acesta, Biserica Ortodoxă promite poporului român ”mântuirea”. Ceea ce promite Biserica Ortodoxă este că în această catedrală ierarhii ortodocși vor face niște slujbe, ceremonii, acțiuni misterioase, prin care vor ”mântui” poporul român.
   Nimeni nu pare să aibă curiozitatea să întrebe: Ce promisiune este aceasta? Ce substanță are ea? Cât adevăr conține ea? Se solicită poporului român să doneze pentru această construcție. Mai ales oficialitățile se grăbesc să doneze sume imense – din banii poporului, bine înțeles – pentru această construcție. Dar, din nou, nimeni nu se oprește să analizeze și să explice promisiunea din titlul acestei catedrale și să justifice această enormă cheltuială din banii națiunii.
   Este vremea să spargem această tăcere și să provocăm discuția de fond a acestei acțiuni atât de publice și de centrale.
   Despre ce ”mântuire” este vorba?
   În jargonul Bisericii, ”mântuirea” este opusul ”pierzării”. Este eliberarea din robie. Este iertarea de păcate. Este împăcarea cu Dumnezeu.
   Nici un om și nici un popor nu se poate mântui pe sine. Dacă ai căzut într-o mlaștină, nu te poți scoate singur din mâlul acela.
   Dacă cineva mult mai puternic decât tine te-a făcut rob al lui, cu nici un chip nu te poți elibera singur din sclavie.
   Prin păcatele noastre, noi toți am ajuns în sclavia păcatului, care este de fapt robie sub cel rău, sub Satana. Nici un om din lumea aceasta nu te poate elibera, salva, mântui din această robie.
   Nici o agenție umană nu-ți poate oferi mântuirea, și dacă cineva ți-o oferă, te minte, fiindcă îți oferă ceea ce în realitate nu-ți poate da. Cum ar putea o agenție de robi să elibereze restul robilor din încătușare?
   Să înțelegem bine: Aici nu este vorba numai de eliberarea românilor, ci este vorba de mântuirea întregii omeniri. Nici o soluție care nu cuprinde întreaga umanitate, ci se reduce la un singur popor, sau la un mic număr de popoare, nu este o soluție adevărată.
   Mântuirea întregii umanități o poate face numai Dumnezeu. Sfânta Scriptură, Biblia, este Cartea în care aflăm cum ne oferă Dumnezeu mântuirea. Pentru însuși Dumnezeu, mântuirea omenirii nu a fost un lucru simplu, un lucru ieftin. Dumnezeu a trimis pe unicul Fiu al Său în omenire, pe Isus Hristos, ca să poată să o mântuiască. Iată cum definește Dumnezeu acțiunea Sa (dumnezeiască) de mântuire:
”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea(întreaga omenire!), că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Evanghelia după Ioan, 3:16).
   Și iată explicația mânturii așa cum ne-o dă Sfântul Apostol Pavel: ”Dar când S-a arătat bunătatea și dragostea de oameni a lui Dumnezeu, El ne-a mântuit...” (Epistola către Tit, 3:4).
   Isus Hristos era Fiul întrupat al lui Dumnezeu. Când El S-a întrupat, Dumnezeu S-a făcut una cu noi și ne-a asumat în Sine, a luat în Sine natura noastră păcătoasă și S-a încărcat cu păcatele noastre. Sfântul Apostol Pavel ne spune că atunci când Isus Hristos murea pe cruce, ”Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu sine” (2 Corinteni 5:19).
   Trebuie să subliniem că lucrul acesta nu se făcea numai pentru noi românii, ci se făcea pentru întreaga umanitate, pentru toate popoarele pământului. Așa afirmă Sfântul Apostol Pavel: ”Căci harul (adică, bunătatea) lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii a fost arătat...” (Tit 2:11).
   Să o spunem și mai răspicat: Dumnezeu, prin Fiul Său, a procurat mântuirea la toți oamenii!
   Această mântuire a constat în faptul că toate păcatele tuturor oamenilor au fost ispășite de Isus Hristos, au fost topite în sângele Lui.
   Iertarea de păcate constă în faptul că păcatele noastre au fost spălate în sângele Fiului lui Dumnezeu într-un mod atât de radical încât ni se spune că Dumnezeu nu-Și mai aduce aminte de ele.
   Dumnezeu însuși ne-a lucrat mântuirea prin Fiul Său, prin moartea Lui în locul nostru. Aceasta a făcut-o fiindcă este bun față de toți oamenii și fiindcă El ne iubește pe toți.
   Să nu uităm că, prin păcat, noi toți am intrat în robia lui Satana. Noi am intrat în împărăția lui, a celui rău.

   Mântuirea este:
​-​ scăparea din robia lui Satana
​-​ iertarea de păcate prin credința în Isus Hristos
​-​ abandonarea felului de viață păcătos
​-​ intrarea în noul fel de viață descris de Isus în Predica de pe Munte​.​

   Când noi acceptăm această mântuire, Dumnezeu coboară prin Isus Hristos și prin Duhul Sfânt în noi și ne dă puterea necesară să facem toate aceste lucruri și să trăim acest mod nou de viață.
   Din tot ce citim în Sfânta Scriptură, rezultă clar că mântuirea pe care ne-a procurat-o Dumnezeu o căpătăm, sau ne-o însușim individual și personal, direct de la Dumnezeu, fără nici o intermediere umană.

     Tragedia de la noi

   Cândva în trecut s-a strecurat la noi învățătura ciudată că mântuirea câștigată pentru noi de Isus Hristos a fost depozitată în Biserica Ortodoxă și prin actul acesta Biserica Ortodoxă a devenit magazia sau depozitul harului mântuitor și, de atunci încoace, patriarhul, mitropoliții, episcopii și preoții, prin diferite liturghii, transmit această mântuire poporului român.
   De aici vine și ideea să se construiască o catedrală centrală în care ierarhii Bisericii Ortodoxe să transmită prin slujbe grandioase mântuirea către tot neamul românesc.
   Să fim atenți și să înțelegem care este ideea de bază: Indiferent cum trăiește poporul, indiferent în câte păcate se complace, atâta vreme cât ierarhii Bisericii Ortodoxe fac slujbele exact după formulele fixate în tradiție, ei procură românilor iertarea de păcate și-i dau neamului românesc mântuirea.
   Singurul lucru necesar este ca poporul să dea bani Bisericii Ortodoxe și să o țină în funcție, iar Biserica îi garantează poporului că indiferent câte păcate face, pe toate i le iartă maica Biserică. Biserica Ortodoxă nu cheamă oamenii la Dumnezeu și Biserica Ortodoxă nu cheamă poporul să abandoneze corupția și să-și schimbe felul de viață, ci are o singură chemare: ”Veniți la Biserică!”
   Un tânăr om de afaceri, ortodox, a fost întrebat de cineva: ”Tu nu te gândești la sufletul tău?” La care, tânărul a răspuns candid: ”Cum să nu. Am făcut aranjament ca de la firma mea să se transfere Bisericii mele ortodoxe o anumită sumă de bani, și prin aceasta preotul este însărcinat să se îngrijească de sufletul meu. El rezolvă problemele mele cu Dumnezeu.” Tânărul acesta a fost dat ca exemplu de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe în programe la televiziune.
   Când un român cu conștiința greu apăsată de păcate s-a plâns de aceasta preotului său, acesta i-a răspuns liniștitor: ”Ascultă, omule, tu nu poți face atâtea păcate câte îți poate ierta Biserica noastră:”
   Între aceste două exemple se cuprinde toată religia (tot ”creștinismul”) ortodoxiei.
   Nu v-ați întrebat intrigați: De ce nu luptă vehement Biserica Ortodoxă împotriva corupției? Acum, după ce ați înțeles cele de mai sus, răspunsul trebuie să vă fie clar: Biserica Ortodoxă nu luptă să-i oprească pe oameni de la a păcătui, ci le spune că pot continua să păcătuiască, deoarece maica Biserică există tocmai ca să le ierte păcatele!
   Dar observați elementul absolut tragic: Prin însuși faptul că Biserica Ortodoxă le promite oamenilor că îi mântuiește, că le iartă toate păcatele, Biserica Ortodoxă încurajează corupția!!!
   Poporul român nu are nici o motivație să-și schimbe felul de a trăi, să-și schimbe moravurile, să devină corect și integru, atâta vreme cât Biserica Ortodoxă îi garantează iertarea de orice păcat și de toate păcatele!...

 (...va urma)