Criza refugiaților: invitație la privire în oglinda propriului suflet

Despre criza refugiaților care asaltează în aceste zile bătrânul nostru continent, s-a vorbit enorm de mult în ultima perioadă.

În aceste zile în care imagini cu copii de 3 ani înecați în Mediterana fac înconjurul lumii și crează stări emoționale profunde, este foarte important să nu ne pierdem nici reacția sentimentală, dar nici rațiunea; și mai ales, să avem tăria de a privi în noi înșine. Căci, cred că această criză este o oportunitate de a ne cunoaște mai bine decât până acum. Este o  oportunitate pentru Europa de a privi la propriul suflet: a mai rămas ceva frumos acolo? Mai există valori adevărate în care mai crede Europa? Căci, cu multiculturalismul european, falimentar pe toate fronturile ne-am lămurit. Dar, cum stăm cu alte valori: credința în Dumnezeu, omenia, bunătatea, smerenia slujirii celuilalt?

Însă, dincolo de aceasta, este o invitație pentru noi: creștinii din Europa, să privim la propriul suflet și să ne gândim cum trebuie să înțelegem faptul că ‹‹Dumnezeul suveran, în care pretindem că ne încredem, i-a adus pe oamenii aceștia așa de aproape de noi››? Ca o situație la care trebuie să privim cu teamă și groază, sau ca la o oportunitate de a ne verifica nivelul de credință și dacă este nesatisfăcător, să Îl rugam pe Domnul să ne-o mărească? A scăpat oare Domnul istoriei lucrurile din mâini? Dacă viitorul Europei sub aspect demografic și religios va fi alterat profund în următorii ani, înseamnă asta o înfrângere pentru Împărăția lui Dumnezeu? Dacă printre ei sunt teroriști ascunși, sau viitori combatanți ISIS care vor lupta pentru impunerea Califatului și pe la noi, cum contemplăm acest viitor? Cu teamă sau încredere că Mielul va triumfa în final?

Mult timp, am privit poate cu detașare lucrurile oribile care s-au petrecut pe alte meleaguri și pe care frații noștri din Orientul Mijlociu sau Africa le-au îndurat. Ne-am obișnuit să le auzim mereu, dar apoi să le ignorăm, pentru că s-au întâmplat departe de noi, nu-i așa? Astăzi, când lucruri dramatice și răsturnări de situații au loc lângă noi, lângă granițele noastre, în spațiul comun european, ce vom face? Răspunsurile nu sunt simple, pentru că întrebările sunt multe și dureroase.

Singura certitudine este că există Cineva care poate vindeca sufletul nostru de orice boală și Acela este Hristos. El este soluția pentru noi ca indivizi, pentru Europa și pentru acești imigranți care bat la porțile Europei căutând ajutor de la oamenii incapabili să li-l dea.