Ce înțelegi tu prin trezire spirituală?

    Trezirea spirituală este împlinirea rugăciunii învățate de Isus „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.”

     Trezirea spirituală este această conștiență și realizare a prezenței imediate a Împărăției lui Dumnezeu în mijlocul nostru. O percepție a sfințeniei Lui care ne face să strigăm ca și Isaia „Vai de mine! Sunt pierdut, căci Sunt un om cu buze necurate…” sunt cea mai infamă canalie; o realizare a dragostei Lui care ne face să agonizăm pentru sufletele pierdute cum nu am plâns niciodată în viața noastră pentru noi; o realizare a gloriei lui Hristos în fața căreia toate valorile lumii sunt gunoaie abjecte.

    Cele mai elocvente cuvinte care ar încerca să exprime ce este o trezire spirituală sunt ca și un clovn care ar încerca să îl joace pe Hamlet. Trebuie să o trăiești ca să o înțelegi.

     Jocul nostru de-a biserica, în prezent, este o parodie a ceea ce ar trebui să fie trăirea, umblarea, închinarea și slujirea în fața mărețului, gloriosului și atotputernicului Dumnezeu.

     În Vechiul Testament, Dumnezeu a intrat în legământ cu poporul Său prin trei formule: Eu voi fi Dumnezeul vostru. Voi veți fi poporul meu și Eu voi veni și voi locui în mijlocul vostru. Aceleași formule sunt adevărate și pentru Noul Israel, Biserica. Dar cât de inepți suntem în a înțelege fiecare dintre aceste concepte. Dar mai ales ultimul „Eu voi veni in mijlocul vostru”, eu voi umbla, mă voi manifesta, îmi voi descoperi excelențele mele in mijlocul vostru.

    Este ceea ce peste 99% din poporul lui Dumnezeu din România nu are nici o idee ce este sau cu ce se mănâncă.

    Trezirea spirituală este atunci când Dumnezeu despică cerurile și pășește în realitatea noastră și o luminează cu lumina lui și atunci toate bâzdâganiile noastre dragi – iubirea de bani, de succes, de acceptare, obsesia cu moda, sportul, muzica, filmele, iubovnicele, sau iubovnicii noștri – sau licuricii de noapte - o perfomanță aplaudată la un program de tineret în biserică, o poezie, o cântare, o predicuță, o lucrare isterică – fug precum liliecii de lumină.

     În trezirea spirituală din insulele Lewis & Hebrides 1949-1952, Dumnezeu a coborât peste acest arhipelag de insule din nordul Angliei. Un tânăr de 15 ani se ruga împreună cu un grup de frați, când duhul i s-a întărâtat, s-a ridicat în picioare și cu îndrăzneală sfântă a strigat către Dumnezeu să aducă pe toți tinerii, care erau în clubul de dans, la biserică și la pocăință… În următoarele minute sute de tineri au alergat de la clubul de dans la biserică ca și cum s-ar fi deschis pământul de sub ei și au venit în biserică conștienți de faptul că sunt pe puctul de a fi măturați imediat in flăcările iadului și strigătele lor după iertare și mântuire erau agonice. O tânără studentă de la Universitatea Aberdeen a strigat din adâncul inimii „Mai este milă pentru mine? Mai este milă pentru mine? Mai este milă pentru mine?”

      Aceasta cred că ar trebuie să fie pasiunea și obsesia fiilor și fiicelor lui Dumnezeu, sfințirea numelui lui Dumnezeu, răzbunarea gloriei mărețului nostru Tată și Domn, ca El să despice cerurile și să vină, să astupe odată și pentru totdeauna gura batjocoritorilor și blasfemiatorilor și să declare spre slava lui Dumnezeu că Isus Hristos este Domnul domnilor și Împăratul împăraților. 

  Isaia 64

1  „O! de ai despica cerurile, şi Te-ai pogorî, s-ar topi munţii înaintea Ta,

2  ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele, şi ar tremura neamurile înaintea Ta!"