(Auto)distrugerea familiei sau ”cum să te împuști cu pistolul din dotare?”

2Cronici 7:14 

 ”dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.”

   După valul de articole și declarații împotriva hotărârii Curții Supreme a SUA cu privire la căsătoria cuplurilor de homosexuali, cred că e timpul să ne uităm realist și în curtea proprie și să tragem câteva concluzii pornind de la ideea că – în ultimă instanță – ”ne-am împușcat cu pistolul din dotare”. Și spun asta pentru că am ținut cu dinții de instituția familiei cum că e a noastră, că doar noi avem Biblia, noi suntem ai Domnului și conceptul de căsătorie ne aparține – ne-am înarmat cu acest concept până în dinți, dar, de câte ori am prins ocazia, ne-am ”împușcat singuri” și – ca și cum nu ar fi fost de-ajuns – le-am dat muniție și adversarilor. Pe scurt, dacă m-aș pune în papucii taberei adverse aș zice ”păi… dacă vouă nu vă mai este de folos căsătoria, de ce nu ne-o dați nouă?”…

   Și de ce ne-ar mai fi de folos (o spun cu toată amărăciunea ironiei) dacă…

   Trăim într-o societate așa-zis creștină, dar care tolerează și închide ochii la relațiile imorale ale tinerilor înainte de căsătorie și nu mai are nimic de zis atunci cînd aceștia nu se mai gândesc la căsătorie pentru că ”nu te leagă o bucată de hârtie și o slujbă religioasă”. Biserica a abdicat de la slujba ei de a oferi consiliere și sprijin pentru cei necăsătoriți în așa fel încât aceștia să rămână într-un cadru biblic și să ducă mai departe moștenirea scumpă pe care am primit-o de la Dumnezeu. ”Ok”, spun homosexualii, ”dacă voi nu vreți să vă mai căsătoriți, o facem noi!”

   Trăim într-o societate așa-zis creștină, dar care tolerează din ce în ce mai mult și fără rușine divorțul ca o opțiune la o nouă șansă de a fi fericit. Și aici biserica a abdicat de la slujba ei de a a face consiliere familială, de a ajuta cuplurile să stea împreună și să își rezolve problemele, nu să fugă de responsabilitate și să se aventureze în imoralitate și păcat. O mare problemă aici este felul în care este încurajată și chiar celebrată cu fast recăsătorirea – da, Dumnezeu iartă și vindecă, dar, la fel ca și în război, nu îi mai pui în linia întâi a frontului pe cei care sunt ”în convalescență” sau chiar ”invalizi” pe viață. ”Ok”, spun din nou homosexualii, ”cu o rată a divorțurilor de peste 50 % voi faceți de râs instituția familiei… lăsati-ne și pe noi să încercăm, poate suntem mai stabili ca voi.”

   Trăim într-o societate așa-zis creștină, dar în care relațiile imorale extra-conjugale sunt o modă – divorțul ascuns și neoficializat este o carie pentru instituția familiei. Din perspectiva asta cum să mai afirmi că familia este o instituție biblică și creată de Dumnezeu, când cu viața ne dovedim cel puțin agnostici, dacă nu chiar atei? Și daca prin faptele vieții anulăm biblicitatea familiei și secularizăm conceptul, nu-i de mirare că vin din nou homosexualii și spun: ”ok, dacă familia este un concept secular, de ce l-ați confiscat și îl țineți pentru voi? Noi de ce n-am avea dreptul să îl folosim?”

   Trăim într-o societate așa-zis creștină, dar în care copiii nu mai sunt o moștenire de la Domnul, nu mai reprezintă valorarea și investiția pe care Dumnezeu însuși o face pentru perpetuarea chipului și asemănării sale în mijlocul creației. Pentru unii copiii sunt povară în calea carierei, pentru alții sunt pedeapsă – după ce au trăit în imoralitate și apoi trebuie să își asume responsabilitatea acțiunilor lor, iar pentru mulți ei nu sunt decât o barieră în calea fericirii din relația de cuplu și un obstacol în calea satisfacerii plăcerilor personale. ”Ok”, spun din nou homosexualii, ”dacă vouă nu vă trebuie copii, îi adoptăm noi!”

   Trăim într-o societate așa-zis creștină, dar în care instituția bisericii (pentru că biserica – trupul lui Hristos – e altceva și nu va putea fi confiscată vreodată de cineva) a devenit o anexă demodată a familiei și societății. Vorba unui anonim: plătim o grămadă de bani ca să mergem în concedii extravagante, dar nu mergem (deși e gratis) la biserica de peste drum. Și dacă nouă nu ne mai trebuie instituția bisericii…o vor confisca homosexualii și pe aceasta.

   Și atunci, nu ne-am împușcat noi singuri? Am avut Biblia, și familia, și copiii, și Biserica… toate în ”armamentul din dotare” al creștinului… dar ne-am bătut joc de toate aceste valori și principii și au ajuns să fie folosite împotriva noastră – ne-am distrus singuri. Nu Curtea Supremă din SUA, și nici homosexualii, și nici societatea civilă seculară… nu ei ne-au pus la zid, ne-am pus singuri. Dacă aș vorbi în termeni sportivi aș zice că ne-am dat autogol… și nu doar o dată…

   Și totuși…se mai poate face ceva?

      DA – o spun răspicat și tare, dar pentru aceasta e cazul să ne trezim și să revenim la fundamentele creștinismului unde Biblia este pusă la loc de cinste; unde cadrul vieții de familie este stabilit de Dumnezeu, nu de vremuri și obiceiuri; unde copiii sunt o binecuvântare și sunt crescuți în frică de Dumnezeu pentru a-L reprezenta pe El în mijlocul creației; unde Biserica este mai mult decât o simplă instituție – este Trupul lui Hristos și ”porțile locuinței morților nu o vor birui”!