"Care este adevaratul motiv al pazirii Sabatului: cel din Exodul 20 sau cel din Deuteronomul 5 ?" - Adevar biblic

Categoria: Adevaruri biblice

Multi cititori si comentatori ai Bibliei au observat ca intre enuntul Poruncii a patra din Exodul 20, 8-11 si repetarea ei in Deuteronomul 5, 12-15 exista o diferenta in ceea ce priveste motivul oferit pentru pazirea Sabatului.

„Adu-ti aminte de ziua de odihna ca s-o sfintesti… Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o” ( Exodul 20, 8.11 ).

„Tine ziua de odihna ca s-o sfintesti, cum ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau… Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului si Domnul Dumnezeul tau te-a scos din ea cu mana tare si cu brat intins: de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa tii ziua de odihna” ( Deuteronomul 5, 12.15 ).

Daca in Exodul motivul oferit pentru pazirea Sabatului este evenimentul Creatiei, in Deuteronomul, motivul este legat de eliberarea poporului Israel din robia egipteana. Multi comentatori antisabatarieni profita de aceasta contradictie aparenta, afirmand ca Porunca a patra, privitoare la pazirea Sabatului zilei a saptea, ii obliga doar pe evrei, ei fiind cei eliberati din robia egipteana, nu si pe crestini.

Exista oare o contradictie reala intre cele doua pasaje biblice ? Daca analizam atent cele doua pasaje vom observa ca intre ele exista asemanari mari. Ambele pasaje cer oamenilor sa respecte Sabatul, lucrand sase zile, dar odihnindu-se in cea de-a saptea zi a saptamanii. Singura deosebire apare in finalul celor doua pasaje, cand este enuntat motivul pazirii Sabatului. De ce Moise schimba motivatia care sta la baza Poruncii a patra ?

Dilema poate fi rezolvata daca avem in vedere un detaliu important: in timp ce in Exodul 20 avem Cele Zece Porunci asa cum au fost ele proclamate de Dumnezeu pe muntele Sinai ( cap. 20, 18-22 ), in Deuteronomul, Moise repeta Decalogul cu propriile sale cuvinte, intr-un discurs mai amplu, in care adauga propriile sale comentarii.

In pasajul din Deuteronomul apar sintagmele: „cum ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau” ( vers. 12 ) si „de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa tii ziua de odihna” ( vers. 15 ). Este evident ca aceste sintagme sunt adaugiri ale lui Moise la textul original al Decalogului cu rol de comentarii. Acestea insa nu altereaza textul Decalogului si nici semnificatia si autoritatea Legii lui Dumnezeu. Acest lucru este adeverit de faptul ca Moise era profet ( vezi Deuteronomul 18,15 ), ceea ce inseamna ca si aceste comentarii ale sale asupra Decalogului erau inspirate.

Nu trebuie sa pierdem din vedere ca in Deuteronomul Moise se adreseaza poporului evreu cu putin timp inainte de moartea sa si de intrarea poporului in Canaan. In acest ultim discurs tinut in fatza poporului, el rememoreaza principalele minuni pe care Dumnezeu le-a facut pentru poporul Sau, incepand cu cele legate de eliberarea din Egipt si continuand cu cele care au insotit poporul in timpul peregrinarii lui prin pustiu.

Vorbind despre odihna Sabatului, de care trebuiau sa beneficieze nu doar membrii familiei, ci chiar si sclavii, strainii si animalele domestice, Moise adauga propriul sau comentariu: „Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului si Domnul Dumnezeul tau te-a scos din ea cu mana tare si cu brat intins: de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeu tau sa tii ziua de odihna” ( Deuteronomul 5, 15 ).

Pentru poporul Israel, porunca Sabatului a capatat o semnificatie in plus datorita eliberarii din robia egipteana. Pe langa rememorarea actului Creatiei divine, pentru evrei Sabatul era ocazia de a-si reaminti de eliberarea lor ca natiune.

Se ridica insa o intrebare: Atunci cand unui eveniment, care are o semnificatie originala bine definita, i se da ulterior o semnificatie noua, se pierde oare prima lui semnificatie ? Daca pentru evrei Sabatul a devenit un memorial al eliberarii lor din robia egipteana, s-a pierdut semnificatia lui originala de memorial al Creatiei ? Nicidecum !

Daca unui parinte i se naste un copil in ziua nationala a tarii carea ii apartine, ziua respectiva dobandeste pentru el o semnificatie suplimentara: este ziua de nastere a copilului sau. Dar prin aceasta, ziua respectiva inceteaza sa mai fie zi nationala ? Desigur ca nu ! Daca un tata devine bunic, prin aceasta el nu mai este si tata ?

Daca Sabatul a capatat pentru poporul evreu o semnificatie suplimentara, legata de eliberarea lui din robie si redobandirea identitatii sale ca natiune, Sabatul nu si-a pierdut prin aceasta semnificatia lui originala: aceea de memorial al Creatiei lui Dumnezeu. El este si va ramane pentru totdeauna un semn de aducere aminte, un monument daltuit in timp, care ne reaminteste de inceputul vietii pe pamant si de originea noastra imparateasca.

„Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” ( Ezechiel 20,20 ).

sursa: https://www.loribalogh.ro/