Ar trebui să mă dedic unei singure biserici?

    Mai întâi de toate, aș întreba de unde cunoașteți acele două afirmații pe care le-ați spus, noi toți aparținem trupului lui Hristos și suntem liberi să mergem unde dorim, de unde știți, de unde știți asta? Și dacă ei spun, pentru că Biblia ne învață, atunci aș întreba, deci vreți să spuneți că doriți să vă supuneți la ceea ce Biblia ne învață despre apartenența la o biserică. Asta este ceea ce vreți să spuneți, este adevărat că veți face ceea ce Biblia ne spune referitor la apartenența la o biserică? Și dacă spun nu, pentru că ar putea să se simtă prinși într-o capcană de genul – unde vrea să meargă cu asta – și dacă spun nu, atunci avem o mai mare problemă cu care să ne confruntăm, corect?

    Trebuie să discutam despre nebunia ce presupune crearea propriei realități în mintea ta, atunci când Dumnezeu este cel care crează realitatea și ne spune ce este. Dar dacă ei spun da, după cum sper că vor spune, atunci aș încerca să spun: „Bine, dacă vrei să-ți trăiești viața în supunere față de Biblie, atunci să mergem la Biblie și să vedem ce ne spune despre apartenența în biserică.” Și le-aș indica cel puțin cinci pasaje din Scriptură. Așa că doar le voi menționa și voi oferi o traiectorie astfel încât oamenii să poată studia ei acest lucru.

    Aș spune: ați luat în considerare implicațiile din Matei 18:15-17, unde Isus face Biserica un trup al credincioșilor, numită Biserica, ultimul apel atunci când luăm în considerare păcatul nemărturisit? Amintiți-vă, dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta spune-i în particular și dacă el nu ascultă ia două sau trei persoane și apoi spuneți-l bisericii. Și cum ar lua acea biserică hotărâri, dacă n-au existat un număr de oameni care să se considere o biserică. Deoarece și la o întâlnire de genul ăsta, cu o astfel de sensibilitate, nu poți intra, pur și simplu, de pe stradă și să spui: „Eu sunt un creștin, așa că aparțin acestui grup care poate determina apartenența aici, în cazul în care această persoană stă înauntru sau înafară.” Deci, mie mi se pare că apelarea la biserică pentru a lua acest tip de hotărâre sensibilă, presupune existența unui fel de grup stabilit, pe care se poate conta să facă un astfel de lucru – reprezintă numărul unu.

    Numărul doi este 1 Corinteni 5:12, unde Pavel se confruntă cu necesitatea excluderii unei persoane din biserică: „Ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră, celor din biserică să judecați pe cei dinăuntru? Dumnezeu îi judecă pe cei din afară. Dați afară din mijlocul vostru pe răul acela.” Așa că, văd aici cel puțin două implicații: prima este că există un grup înăuntrul bisericii și un grup înafara bisericii la care el s-a referit. A fi în biserică este determinabil, deci cum este determinabil în cazul în care nu există nici un astfel de lucru ca și apartenență, iar cea de-a doua implicație este că o persoană poate fi îndepărtată din a mai fi în biserică și așa că i-aș întreba pe prietenii lui Josh, „Sunteți parte a unui trup de credincioși, astfel încât ar fi de înțeles pentru ei ca să vă elimine dacă ați păcătuit în mod deliberat și nu v-ați pocăit? Sunteți responsabili unui grup în cazul în care s-ar putea întâmpla așa ceva?” Căci dacă sari dintr-o parte în alta nu văd cum se poate întâmpla asta, cum excluderea dintr-un grup responsabil ar avea vreun sens.

    Cea de-a treia ar fi Evrei 13:17, unde se spune: „Ascultați de mai marii voștri si fiți-le supuși, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre.” Dacă minimalizați importanța membralității, este greu pentru mine să văd cum ați putea lua aceste porunci, de a vă supune liderilor, în mod serios. Trebuie să știm cine sunt mai marii noștri dacă ne vom supune lor. Dar dacă sărim de la biserică la biserică, nu este cu putință – mi se pare mie – să ajungem sub acel fel de autoritate și să ne supunem acelei autorități.

    Și al patrulea mi se pare chiar mai important, prin modul în care vor știi conducătorii de cine răspund ei, deoarece Biblia este destul de clară pentru noi păstorii, când spune în Fapte 20:28: „Luați seama la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt priveghetori, ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu Însuși sângele Său.” Cum așa? Aceasta este una dintre cele mai mari lupte pentru mine în toți anii la Betleem și anume de cine sunt eu responsabil în ultima zi, când Domnul îmi va spune, „Ai vegheat asupra turmei tale? Pentru că vei da socoteală pentru sufletele lor.” Așadar, cine sunt ei? Și calitatea de membru a devenit cu adevărat importantă pentru noi, deoarece o mulțime de oameni au trecut pe ușile de la Betleem și în niciun fel nu aș fi putut îndeplini această poruncă pentru miile de oameni care intrau pe acele uși, dar cred că a existat un trup, care a spus: „Noi suntem aici, aparținem aici, tu ești păstorul nostru, noi suntem oamenii tăi, ne așteptăm să ne faci răspunzători, noi te vom ține răspunzător ca să fii un păstor credincios.” Acest fel de relație, atunci ea devine determinabilă și eu pot fi tras la răspundere, dacă i-am îngrijit pe acei oameni așa cum ar fi trebuit.

    Și ultimul pe care l-aș indica este 1 Corinteni 12 unde membrii corpului sunt descriși ca membrii ai unui organism local. Iar în cazul în care persoana spune că în Efeseni 1 și Efeseni 4, Hristos este Capul trupului universal și acesta este trupul din care ea fac parte. Corect, corect, da, ești, dar este diferit și mai specific în 1 Corinteni 12 deoarece capul, observăm, capul în versetul două zeci și unu 1 Corinteni 12 nu este Hristos, scrie că ochiul nu poate zice mâinii „nu am trebuință de tine!”, nici capul nu poate zice picioarelor „nu am trebuință de tine”, ceea ce înseamnă că suntem cu toții parte dintr-un corp local, iar noi funcționăm ca un picior, sau un cap, sau un ochi, sau o ureche și în acel trup suntem chemați să îndeplinim acea dăruire sau acea responsabilitate.

    Deci, eu nu cred că Isus a murit pentru a crea creștini neatașați, care plutesc în mod deliberat. Cred că a murit pentru a crea Biserica unde adevărata individualitate a fiecărui credincios se arată în fiecare. Cu cât suntem mai deconectați de la o biserică locală cu atât vom fi mai confuzi despre cine suntem, ce ne-a făcut Dumnezeu să fim. Ne descoperim adevărata noastră persoană în relație cu alții.