"Cine este Cuvantul din Ioan 1,1-3 ?" - Adevar biblic

Categoria: Adevaruri biblice

„La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El, si nimic din ceea ce a fost facut n-a fost facut fara El.”

( Ioan 1,1-3 )

     Prologul Evangheliei lui Ioan nu ridica probleme cu privire la identitatea in sine a „Cuvantului”, care este nimeni altul decat Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu si cea de-a doua Persoana a Dumnezeirii. Versetul 14, care ne vorbeste despre intruparea „Cuvantului” si locuirea Lui intre noi, oglindind „slava singurului nascut din Tatal”, confirma aceasta identificare.

Daca sunt controverse in lumea crestina in legatura cu acest pasaj, acestea sunt legate de calitatea pe care o are Fiul lui Dumnezeu in relatia Sa cu Tatal. Este Fiul lui Dumnezeu egal cu Tatal in natura Sa, in caracterul Sau si in privinta atributelor Sale, sau este doar „un dumnezeu” de rang inferior ?

O prima problema pe care o ridica pasajul citat mai sus este legat de cuvantul „inceput”. La care „inceput” se refera apostolul Ioan ? Cartea Genezei vorbeste si ea de un „inceput” chiar in primul sau verset: „La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul” ( Geneza 1,1 ). Insa „inceputul” din Ioan 1 este anterior „inceputului” din Geneza 1, caci Cuvantul deja „era” inainte de orice inceput.

In limba greaca, in care a fost scrisa Evanghelia lui Ioan, expresia „la inceput” este lipsita de articolul hotarat. Daca ar fi fost prezent articolul hotarat, am fi putut trage concluzia ca Ioan a avut in vedere un anumit inceput. Insa fara articolul hotarat, expresia „la inceput” ne trimite la timpul cel mai indepartat care se poate concepe, inainte de crearea tuturor lucrurilor, adica in vesnicia trecuta.

A doua problema pe care o ridica prologul Evangheliei lui Ioan este legata de verbul „era”, o forma a verbului „eimi” ( gr. ). Aceasta forma verbala ( „era” ) exprima continuitatea existentei sau fiintei. Pus in dreptul „Cuvantului”, care Il reprezinta pe Iisus Christos, verbul „era” ne arata ca in toata vesnicia nu a existat un timp in care sa nu existe Cuvantul. Cuvantul „era”, Christos „era”, si prin aceasta afirmatie simpla din prologul Evangheliei sale, Ioan subliniaza existenta continua, neintrerupta si eterna a lui Christos inainte de intruparea Sa.

Unii cercetatori sustin ca in Ioan 1,1-3 autorul face deosebire intre Dumnezeu Tatal, care este Dumnezeu in deplinatatea cuvantului, si Iisus Christos, care este doar „un dumnezeu”. Observatia porneste de la faptul ca in limba greaca termenul pentru „Dumnezeu” ( „Theos” ) este intalnit fie cu articolul hotarat „ho”, fiind folosit in dreptul Tatalui ( „ho Theos” ), fie fara articolul „ho”, fiind folosit in dreptul Fiului ( „Theos” ).

Astfel, in prologul Evangheliei lui Ioan, Tatal este numit „ho Theos” ( „Dumnezeul” ), in timp ce Fiul este numit doar „Theos” ( „un dumnezeu” ). Concluzia pe care o trag acesti comentatori este aceea ca Tatal este Dumnezeul cel Atotputernic, in timp ce Fiul este doar „un dumnezeu” de rang inferior.

Insa a trage astfel de conluzii legate de natura Fiului lui Dumnezeu in relatia Sa cu Tatal este deosebit de riscant. Si aceasta din mai multe motive:

1) Scriptura foloseste frecvent termenul nearticulat „Theos” si in dreptul Tatalui, nu doar in dreptul Fiului. In acelasi capitol 1 al Evangheliei sale, Ioan foloseste de inca trei ori termenul nearticulat „Theos” in dreptul lui Dumnezeu Tatal:

Ioan 1,6: „A venit un om trimis de Dumnezeu ( Theos ): numele lui era Ioan”

Ioan 1,13: „Nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, ci din Dumnezeu ( Theos )”

     Ioan 1,18: „Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu ( Theos ); singurul Lui Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut”.

De asemenea, si alti scriitori ai Noului Testament folosesc termenul nearticulat „Theos” in dreptul lui Dumnezeu Tatal:

Luca 2,14: „Slava lui Dumnezeu ( Theos ) in locurile prea inalte, si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui”

Fapte 5,39: „Dar daca este de la Dumnezeu ( Theos ), n-o veti putea nimici. Sa nu va pomeniti ca luptati impotriva lui Dumnezeu ( Theos )”.

1 Tesaloniceni 2,5: „In adevar, cum bine stiti, niciodata n-am intrebuintat vorbe magulitoare, nici haina lacomiei: martor este Dumnezeu ( Theos )”.

1 Ioan 4,12: „Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu ( Theos ); daca ne iubim unii pe altii, Dumnezeu ( Theos ) ramane in noi si dragostea Lui a ajuns desavarsita in noi”.

2 Ioan 9: „Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Christos, n-are pe Dumnezeu ( Theos ). Cine ramane in invatatura aceasta, are pe Tatal si pe Fiul.”

2) Pe de alta parte, Scriptura foloseste termenul articulat „ho Theos” si in dreptul lui Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu:

Evrei 1,8.9: „Pe cand Fiului I-a zis: „Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule ( ho Theos ), este in veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate. Tu ai iubit neprihanirea si ai urat nelegiuirea; de aceea, Dumnezeule ( ho Theos ), Dumnezeul Tau Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai presus de tovarasii Tai.”

Ioan 20, 28: „Drept raspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu si Dumnezeul ( ho Theos ) meu !”

In concluzie, folosirea termenului „Theos” articulat sau nearticulat nu ne ajuta sa facem distinctie intre Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul. Amandoi sunt numiti fie „ho Theos” ( „Dumnezeul” ), fie „Theos” ( „un dumnezeu” ).

3) Unii isi pun intrebarea: Daca Tatal si Fiul sunt egali in privinta naturii Lor divine, avand acelasi caracter si acelasi atribute, de ce atunci Ioan nu a folosit acelasi termen articulat „ho Theos” pentru Amandoi ?

Raspunsul este simplu: pentru a face distinctie intre cele doua Persoane ale Dumnezeirii. Daca Ioan ar fi folosit acelasi termen „ho Theos” si pentru Tatal si pentru Fiul, textul din Ioan 1,1 ar suna astfel: „La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu „ho Theos”, si Cuvantul era „ho Theos”. Sau: „La inceput era Iisus Christos, si Iisus Christos era cu Tatal, si Iisus Christos era Tatal”.

Insa o asemenea afirmatie nu este corecta din punct de vedere teologic, deoarece intreaga Scriptura face distinctie intre cele doua Persoane ale Dumnezeirii: Tatal si Fiul. Pentru a face aceasta distinctie, Ioan a ales solutia de a folosi termenul „Theos” in mod diferit in dreptul Tatalui si al Fiului: cu articol hotarat in dreptul Tatalui ( ho Theos ), si fara articolul hotarat in dreptul Fiului ( Theos ).

In conluzie, absenta articolului nu poate fi un argument in favoarea ideii ca Iisus Christos este doar „un dumnezeu” de rang inferior, in comparatie cu Tatal care este „Dumnezeul”. Egalitatea dintre Tatal si Fiul nu poate fi combatuta pe baza pasajului din Ioan 1,1-3.

sursa: https://www.loribalogh.ro/