Ziua-n care bucuria ne părăseşte...

   Este o zi în care bucuria ne părăseşte. Încercarea este rea, în sensul că ea ne poate jefui de bucuria noastră. Precum un medicament amar, încercarea are un efect neplacut asupra simţurilor. Prin urmare, Solomon, vorbind de zilele rele de suferinţă, le descrie ca fiind atât de neplăcute, încât vom spune:

                                            "Nu găsim nici o plăcere în ele".

   Bucuria firească este o floare ce se deschide când soarele este acoperit de un nor de încercări.

   Fără îndoială, sfinţii pot avea cea mai mare bucurie în încercare, deoarece sursa bucuriei este în afara lor. Cel care o trimite este Dumnezeu, altfel ei ar fi fost la fel de nenorociţi, ca toţi ceilalţi oameni loviţi de necaz. Este la fel de neobişnuit ca mângâierea să izvorască din încercare ca atunci când strugurii ar creşte printre mărăcini sau mana s-ar găsi în pustie. Dar Dumnezeu alege această cale pentru a face mai evidentă omipotenţa dragostei Lui. Când Ilie a provocat preoţii lui Baal, el a udat mai întâi lemnul şi jertfa, apoi a umplut cu apă tot şanţul din jurul altarului. Apoi s-a rugat şi a adus foc din cer pentru a mistui totul. În acelaşi mod, Dumnezeu poate îngădui să vină peste copiii Lui un potop de încercări; apoi EL aprinde în sufletele lor bucuria pentru a mistui toate suferinţele lor.

   Fiecare val de încercare adaugă o nouă dulceaţă bucuriei lor spirituale. Şi totuşi, Dumnezeu este cel bun, iar încercarea este rea.