ZIDIREA OAMENILOR (2)

„Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora” (Romani 15:2)

Doi bărbați care împărțeau același salon de spital au devenit prieteni. Unul dintre ei avea voie să stea ridicat o oră în fiecare zi. Avea patul lângă singura fereastră existentă. Celălalt își ducea zilele întins pe spate. În fiecare zi, bărbatul de la fereastră îi descria celulalt activitatea și culorile lumii din exterior: parcul din jurul unui lac, rațele care înotau, copiii care se jucau, cuplurile care se plimbau ținându-se de mână, linia orizontului din depărtare… Prietenul său, care nu putea vedea nimic din toate astea, zâmbea și își imagina totul prin ochii minții. Într-o zi, bărbatul de la fereastră a murit, și colegul de salon a trecut în locul său. S-a ridicat în coate să se uite afară… și a văzut cu uimire un zid dărăpănat de cărămidă! Nedumerit, a întrebat-o pe asistentă cum de prietenul său i-a descris peisajul în imagini atât de strălucitoare. Ea a răspuns: „De fapt, el era orb și nu putea să vadă nici măcar zidul. Dorea doar să te încurajeze!” Pavel a spus: „Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.” Ai parte de o mare satisfacție când îi încurajezi pe oameni, mai ales când propria ta situație nu este mai fericită. Un autor a scris: „Când îi spui unei persoane că este frumoasă, schimbi modul în care se vede pe sine. O tânără îndrăgostită crede că este cea mai frumoasă fată din lume pentru că un tânăr i-a spus așa. Când un profesor îi spune elevului că este deștept, acesta învață mai mult și are realizări mai mari. Când un părinte îi spune unui copil că-l iubește, acel copil are convingerea că poate ajunge până la stele. Pe de altă parte, doctorul care îi spune verde-n față pacientului că este în fază terminală poate grăbi procesul morții.” Cuvintele sunt puternice; folosește-le azi ca să-i zidești pe oameni!