VRAJMASII DOMNULUI SUNT CA CELE MAI FRUMOASE PASUNE

VRAJMASII DOMNULUI SUNT CA CELE MAI FRUMOASE PASUNI


Psalmul 37 ne invata ce atitudine sa avem fata de cei rai:
-Sa nu ne maniem pe ei-vers 1,7:""Nu te mania pe cei rai"."Nu te mania pe cel ce izbuteste in umbletele lui, pe omul, care isi vede implinirea planurilor lui rele".
-Sa nu-i invidiem-vers. 1-:"Nu te uita cu jind la cei ce fac raul".
-Sa nu ne suparam din cauza lor-vers. 8:"Lasa mania, paraseste iutimea; nu te supara, caci supararea duce numai la rau."
Versetul 20 vorbeste despre vrajmasii Domnului:
"Vrajmasii Domnului sunt ca cele mai frumoase pasuni; pier, pier ca fumul". Dar cine sunt acesti "vrajmasi ai Domnului"?
-Primul vrajmas al Domnului este diavolul, cel care a inselat omul –Apoc.12:9:
"Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui".
Genesa 3:15:
"Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei;. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul".
-Ingerii care l-au urmat pe diavol, in razvratirea lor fata de Dumnezeu:
Efeseni 6:12:
"Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti".
-Oamenii care batjocoresc si hulesc pe Dumnezeu.
2 Samuel 12:14:
"pentru ca ai facut pe vrajmasii Domnului sa huleasca".
Isaia 52:5:
"...Cat e ziulica de mare este batjocorit Numele Meu".
Chiar si poporul Domnului, cand nu asculta de Dumnezeu, ajunge sa fie vrajmas al Domnului.
Ezechiel 36:20:
"Cand au venit printre neamuri, ori incotro se duceau, pangareau Numele Meu cel sfant".
-Cei ce "pustiesc" biserica lui Dumnezeu:
Psalm 74:3,9,11:
"Vrajmasul a pustiit totul in locasul Tau cel sfant...nu mai este niciun prooroc...pana cand va nesocoti vrajmasul fara curmare Numele Tau?"
-Vrajmasii celor iubiti de Domnul , sunt si vrajmasii Domnului:
Exod 23:22:
"Dar daca vei asculta glasul Lui, si vei face ce-ti voi spune, Eu voi fi vrajmasul vrajmasilor tai si protivnicul protivnicilor tai".
-Oamenii care nu asculta de Dumnezeu , ci umbla dupa lucrurile firii pamantesti:
Filipeni 3:18:
"Caci v-am spus de multe ori, si va mai spun si acum, plangand; sunt unii care se poarta ca vrajmasi ai crucii lui Hristos".
Iacov 4:4:
"Prietenia [pacatului]lumii, este vrajmasie cu Dumnezeu".
Romani 8:7:
"Umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu".
-Ultimul vrajmas este moartea.
1 Corinteni 15:26:
"Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, va fi moartea".
Dumnezeu ne spune prin gura lui David, ca toti acesti vrajmasi ai Domnului sunt ca cele mai frumoase pasuni.
Pare ciudata aceasta comparatie, dar citind Psalmul 37 in intregime, si privind in jurul nostru, vom vedea ca intr-adevar, "celor rai le merge bine".
Bogatiile lor sunt, in majoritate, nedrepte.
In psalmul 73 vedem tentatia noastra de a-i invidia pe cei rai, ispita care vine adesea peste noi.
Psalm 73:3,4,5,8,12
""Cand ma uitam cu jind la cei nesocotiti, cand vedeam fericirea celor rai"...
"Nimic nu-i tulbura pana la moarte"
"N-au parte de suferintele omenesti".
"Totdeauna fericiti si isi maresc bogatiile".
Dar a-i invidia, inseamna a fi "prost si fara judecata", a fi ca un dobitoc".
De ce?
-Pentru ca cei rai "pier",
-"sunt nimiciti",
-"sunt aruncati in prapad".
-N-au viitor"-Proverbe 24:20: "Cel ce face raul n-are niciun viitor".
-Isaia 48:22: "Cei rai n-au pace".
-Psalm 1:4: "Cei rai sunt ca pleava, pe care o spulbera vantul".
-Vor" arde ca miristea".
Maleahi 4:1:
"Iata, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai , vor arde ca miristea; ziua care vine ii va arde , zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura".
De aceea David zice ca vrajmasii Domnului sunt ca cele mai frumoase pasune; acum sunt verzi, dar maine vor disparea, vor arde, vor fi ca miristea. Sa nu dorim sa fim asemenea lor, ci noi sa fim "ca un pom sadit langa un izvor de apa, care-si da rodul la vremea lui, si ale carui frunze nu se vestejesc; tot ce incepe, duce la bun sfarsit".
Uneori, cei rai nu-si primesc plata aici, dar si-o vor primi cu siguranta "la urma"[Ps. 73:17-"am luat seama la soarta de la urma a celor rai".]
Altii, isi primesc rasplata chiar aici, pe pamant.

O familie de crestini saraci, avea ca vecin un om bogat.
Acesta era mandru de bogatia lui, si-i placea sa umileasca pe oricare, mic sau mare, din familia cea saraca a credinciosului.
Copiii, destul de numerosi ai credinciosului, erau uimiti de felul cum traiau cele doua fete ale bogatasului; aveau tot ce-si doreau: haine frumoase, jucarii, bunatati...iar copiii credinciosului n-aveau nimic, dar rasuna curtea de veselia lor, de jocurile lor, de aceea cele doua fete ii invidiau ca stiu sa se joace totdeauna, asa de frumos.
Odata, fetele bogatasului au facut o petrecere cu mancaruri bune, dulciuri de tot felul, muzica...
I-au invitat si pe copiii cei saraci, dar dupa ce acestia au intrat in curte, au dat drumul unui caine mare, care s-a repezit la ei, latrand furios.
Dar cainele a fost mai intelept decat stapanii lui; n-a muscat pe niciunul, iar copiii au fugit speriati inapoi, acasa la ei si au inceput iarasi jocul.
Fetele, care crezusera ca se vor distra privind la copiii crestinului,si batandu-si joc de ei, au ramas singure, si nu le-a mai ars de petrecere.
Vremea a trecut...
Copiii crestinului cel sarac au invatat bine, au ajuns oameni de isprava, au avut si ei copii si nepoti.
Curtea credinciosului unde ei se jucau , a rasunat totdeauna de rasetele copiilor, de cantece spre slava lui Dumnezeu, si la fel rasuna si azi; desi parintii au trecut in vesnicie,"batrani si satui de zile", copiii lor au azi , la randul lor, copii si nepoti.
In schimb, casa bogatului e acum pustie, n-a ramas nimic din bogatia de alta data. Bogatul a murit de mult, iar casa lui nu mai seamana cu palatul de odinioara.
Cele doua fete au murit si ele, una intr-un accident, iar alta de o boala incurabila. Un singur copil a avut una dintre ele, dar a devenit un om rau, care a facut multe fapte rele, iar acum este pentru multi ani, intr-o inchisoare, fiindca a vrut sa omoare un om.
Intr-adevar, "locul pe care-l cuprindea, nu-l mai cunoaste.-Psalm 103:16.
Nimic din bogatia de alta data nu se mai vede; curtea e pustie, casa e o ruina...
Intr-adevar, "n-au avut niciun viitor".
Cata dreptate are Cuvantul Domnului"! Pasunea cea frumoasa" a ajuns ca miristea arsa.
Ajuta-ne, Doamne, sa nu ne "uitam cu jind" la "pasunile cele frumoase" ale vrajmasilor Domnului!!