Viţelul de pe trotuar...

   Nu de mult timp, întorcându-mă acasă dintr-un alt oraș, am rămas stupefiat să văd într-o  importantă intersecție – expus în fața unui magazin, pe trotuar – un vițel. Instantaneu, Gândul m-a purtat în vechime, la vițelul de aur al evreilor…

   Am revăzut toată scena aceea descrisă în Exod după care, Gândul m-a readus în timpurile contemporane. A venit Întrebarea și a început să vorbească cu Gândul:
   -Ce interesant și acest vițel! Exclamă Întrebarea. Nu este nici din aur și nici nu i se închină nimeni. Ce rost o mai fi având și ăsta de ocupă jumătate din trotuar? Pe mine, altceva mă macină, replică Gândul. Oare la ce se închină oamenii acum?… Oare la cine se închină Stăpânul meu?

   Autoturismul rula silențios spre destinație. Stâlpii de pe marginea șoselei dispăreau la fel de repede precum se iveau. Doar nesfârșita linie continuă reușea să persiste. De cealaltă parte însă, era forfotă mare… Din senin, Internetul se implicase în dialogul Gândului și al Întrebării.

   -Dacă ați stii voi - grăi Internetul, câtă lume mi se închină mie acum, în timp ce vorbesc cu voi, am atâția dependenți de mine, sunt oameni care nu pot să trăiască fără mine. Nici nu mă mir, se mândri Internetul, doar sunt descoperirea secolului. Însă nu sfârși bine Internetul că a și fost luat peste picior de Automobil: "N-aș vrea să credeți că eu aș fi mai prejos decât Internetul", se adresă Automobilul Gândului și Întrebării. "Eu sunt mai parșiv decât Internetul, eu îi fac pe oameni să mă dorească iar după un timp îi fac să se plictisească de mine după care îi fac din nou să mă dorească într-o formă mai performantă și tot așa îi țin legați. Ce? Credeți că Stăpânul vostru poate scăpa din ghearele mele?"

   Ascultând toată dezbaterea, Banii au luat cuvântul zicând: "Grozavă mârșevie, Automobilule! Dar să știți toți că fără noi nimic n-ar putea funcționa nici măcar viclenia Automobilului. Credem că noi avem cei mai mulți închinători. Și nu e de mirare deoarece noi avem o strategie și mai diabolică. Cum care e? Nu-i facem noi  pe oameni să creadă că pot sluji și lui Dumnezeu și lui Mamona? Nu le luăm noi oare mințile? Nu-i determinăm noi să-și adune comori pe pământ? Puneți la îndoială că nu reușim noi să le distragem atenția de la valorile Împărăției lui Dumnezeu? De-a lungul vremii am reușit să facem tot ce ne-am propus, am manipulat toată omenirea. Suntem diabolici!"

   Ar mai fi vrut să intre în vorbă și Pornografia, și Alcoolul, și Drogurile cu Tutunul, chiar și Divertismentul De Orice Fel, ar fi vrut și Lenea, dar îi era prea greu să se exprime, și mulți alții ar mai fi vrut să intre  și, poate că ar fi intrat dacă Gândul și Întrebarea n-ar fi fost îngroziți după discursul Banilor și nu s-ar fi încuiat într-o odăiță ascunsă din moșia Stăpânului.

   Un crater, nu de pe Vezuviu,  alungă monotonia rulării silențioase și plictisitoare, iar Gândul și Întrebarea, datorită șocului recepționat și a unei morbide curiozități pătrunseră din subconștient în conștientul Stăpânului…

Tu cui te închini?