Viermele constiintei

"Unde viermele nu moare si focul nu se stinge" (Marcu 9:44,46, 48).

Am citit ca in India este un trib care apartine unui cult ce nu permite ca trupurile moarte sa fie ingropate, arse, ori aruncate pe ape, cum fac ceilalti indieni. Ei considera ca trupul este divin si nu vor sa-l lase, cand sufletul l-a parasit ca sa intre in putrefactie si sa fie mancat de viermi. De aceea ei lasa cadavrele intr-un loc anume unde stiu ca vin vulturii din vecinatate si in 2-3 ore nu mai ramane nimic din ele, decat oasele. i nu pot concepe ca viermii sa savureze pe aceste cadavre pentru ani si ani der zile. Dar in ultima vreme s-a intamplat ceva neobisnuit. Numarul vulturilor s-a micsorat din pricina ca s-au imbolnavit de o boala rara si au murit in masa, ne inmultindu-se la aceas rata cu cea a mortalitatii.

Dar ceea ce sarmanii oameni incearca sa scape pe acest pamant, nu vor putea evita in viata viitoare. Domnul Isus accentuaiaza de trei ori in cap. 9 din Marcu 9. A cui vierme nu moare si unde si de ce nu se stinge focul? Daca citim cu atentie vedem ca referinta este cu privire la cei ce nu se pot infrana de la pacat, fie ca-l savarseste cu mana, cu piciorul sau cu ochii. Cei ce fac pe altii sa pacatuiasca ca si cei care nu se pot infrana de la lucruri pacatoase se vor lovi direct de focul maniei lui Dumnezeu. Pentru ca orice om va fi sarat cu foc, asa cum orice jertfa va fi sarata cu sare. Numai in iad unii oameni se vor trezi cu adevarat la realitatea a ceea ce au trait cu adevarat pe pamant. Regretele vor fi amarnice, dar prea tarzii.

De asemenea, in iad nu se mai poate repara sau schimba nimic. Iadul este ireversibil. O vesnicie intreaga constiinta este ca un vierme care roade intr-una si nu moare. Ea ii va acuza, ii va mustra, ii va blama pentru ce au facut sau n-au facut. Din pilda spusa de Domnul Isus in Luca 16, cu bogatul nemilostiv care a ajuns in locuinta mortilor, mai invatam cateva lucruri despre iad. Acolo oamenii se vor ruga, chiar ar vrea sa se pocaiasca, dar rugaciunile nu le sunt ascultate si pocainta este prea tarzie. In iad oamenii au timp sa se gandeasca la Dumnezeu si chiar vor ca cei ramasi in viata sa nu ajunga acolo. Din starea aceasta nu este nici o iesire, ci ei vor fi chinuiti in vecii vecilor asa cum cei din rai se vor bucura in vecii vecilor. Iadul nu est o poveste. Iadul este o realitate. Exista viata dupa moarte. Nu se termina totul aici. Viata aceasta este ultimul capitol pe pamant si trecerea din ea, incepul primul capitol al vesniciei.

Nu exista moarte! -nu va temeti voi
care faceti bine si traiti frumos:
- Ganduri, fapte, vorbe, urmele cinstite
Toate au rasplata, toate ne-ndoios.

Nu exista moarte! - temeti-va cei
care faceti raul si traiti urat:
- Crimele ascunse vor striga blesteme
si-o sa va sugrume tot ce-ati omorat.

Nu exista moarte! - nu sperati nimic
N-are ce sa-nghita faptele de-acum!
-Focul unde mergeti nu e mistuire
Are vesnic flacari, niciodata scrum! (Traian Dorz)

Doamne, ajuta-ne sa nu lasam sa ne ocupam de sufletul nostru atunci cand deja este prea tarziu, Amin.