...Viata timpurie pe pamant...

Ma simt pierduta intr-o mare adanca plina cu dezamagiri...dezamagiri din partea lumii trecatoare dar nu din partea Mantuitorului meu...ma simt dezamagita chiar si de mine insumi...Incerc sa zbor spre infinit dar intotdeauna obosesc pe la mijloc de drum...si renunt...in inima mea este un gol adanc nascut dintr-un abis. Ce-as putea sa fac? In afara de speranta,ce mi-a mai ramas? Gandul ca intr-o zi o sa ma aflu in bratele Mantuitorului meu imi da putere sa lupt,sa sper si sa ma ridic de fiecare data cand aripile mi se frang de atata zbor printr-o lume fara viata. Si totusi imi continui drumul asteptand in tacere lumina care o sa ma lumineze pentru totdeauna,iar intunericul nu va mai avea nici un efect asupra sufletului meu...Cateodata simt ca sunt prea departe de Cer ca sa imi mai doresc sa fiu acolo intr-o zi...dar,apoi Cineva imi vede durerea si imi ofera singuranta,imi inlatura fiecare clipa de amaraciune din viata mea...Ma pun pe genunchi si imi deschid sufletul ca sa iasa durerea din el,si pleaca,ma simt mai usoara ca o pana,ma simt libera de teama si dornica sa imi continui lupta...in fata mea am o Biblie,aceea Carte Sfanta care mi-a destainuit de atatea ori mistere,care mi-a daruit atatea zambete gingase...Cartea din care L-am aflat pe Isus si pe care lacrmile mele au curs de atatea ori in miez de noapte. O Carte care m-a facut sa traiesc cu adevarat chiar si atunci cand era prea greu sa mai pot respira.Inca imi da putere cand ma inec printre vorbe goale...inca ma face sa vreau sa reusesc sa urc pe culmi mai inalte decat am crezut eu vreodata. "POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE." Filipeni 4:13

Da...asta am spus de multe ori,asta am crezut si am simtit...Doar ca uneori nu e de ajuns doar sa vrei sa reusesti,uneori ai nevoie pe drumul tau un umar pe care sa plangi,o imbratisare in vremuri de rascruce atunci cand nici tu nu mai stii cine esti cu adevarat...un suflet cald care sa te ridice atunci cand cazi si care sa te incurajeze atunci cand te simti singur...cineva care sa-ti aduca aminte de ce traiesti si de ce nu trebuie sa renunti niciodata la ceea ce iti doresti cu adevarat...dar daca nici macar nu stii ce-ti doresti?e vreo diferenta intre ceea ce vrei tu si intre ceea ce ai nevoie?oare mai poti  iubi la fel?..cineva care sa te ia de mana si sa te conduca spre infinit,cineva care sa te iubesca si sa-ti ofere protectie atunci cand cuvintele nu sunt de ajuns...un suflet pur...sa fie langa tine indiferent de imprejurari,sa te asculte chiar si atunci cand taci...putem gasi o astfel de persoana?dar daca toate acestea se ascund in fiecare din noi, iar noi nu vedem...daca singurul lucru de care avem nevoie pentru a fi fericiti este CREDINTA? cred din inima ca intr-o zi vom fi cu totii in bratele Lui caci El e iubire si nu ura, dar ma intreb un lucru si poate tu la fel...Cum a ajuns sa fie lumea din ziua de azi?Cum priveste azi Dumnezeu spre noi? Am ajuns sa ne punem pe genunchi doar atunci cand nu mai avem nici o putere,doar atunci cand am incercat toate posibilitatile de a rezolva o problema dar nu a functionat. Am ajuns sa avem nevoie de Dumnezeu doar atunci cand sufletul e gol...si daca sufletul e gol,ce ii oferim noi Lui? Unde e iubirea? Aceea pe care ne-a aratat-o Isus cand a murit pe cruce...pustiul ne ingroapa...tu alegi groapa sau Cerul??