VIAȚA ESTE EFEMERĂ!

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine… Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor…” (Isaia 41:10)

Când înveți să ierți și să te accepți așa cum ești, înseamnă că ai ajuns la un acord cu umanitatea ta și ai învățat să fii împăcat cu imperfecțiunile tale. Îți dai seama că ceea ce ai trăit, împreună cu harul lui Dumnezeu, te-a făcut să fii persoana care ești astăzi. Iată un comentariu al Veronicăi Shoffstall, funcționară în cadrul Națiunilor Unite: „După un timp, înveți diferența subtilă dintre a ține de mână sau a lega un suflet. Afli că iubirea nu înseamnă a te sprijini pe cineva, iar tovărășia nu înseamnă întotdeauna siguranță… că săruturile nu sunt contracte, și cadourile nu sunt promisiuni… și începi să-ți accepți înfrângerile cu capul sus și privirea înainte, cu bunăvoința unui adult, nu cu durerea unui copil, și înveți să-ți construiești toate drumurile pe ziua de azi, pentru că viitorul este prea incert pentru a-ți face planuri, iar viitorul are obiceiul de a se prăbuși în mijlocul zborului. După un timp, înveți că și soarele arde dacă te expui prea mult, așa că îți plantezi propria grădină și îți decorezi propriul suflet, în loc să aștepți ca cineva să-ți aducă flori. Și înveți că poți într-adevăr să înduri, că ești într-adevăr puternic, că ai într-adevăr valoare!” Aceste cuvinte pot fi rezumate într-o singură expresie: „A trăi viața în condițiile ei!” Este ușor de făcut? Nu. Și care ar fi soluția? În zilele în care poverile din viața ta par prea greu de suportat, bazează-te pe această promisiune a lui Dumnezeu pentru tine: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” Este o promisiune pe care chiar te poți baza – nu doar azi!