Veselie vs. lacrimi

Psalm 126:3-6.”Da, Domnul a făcut lucruri mari pentru noi și de aceea suntem plini de bucurie. Doamne adu înapoi pe prinșii noștri de război, ca pe niște râuri în partea de miazăzi! Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânța, se întoarce cu veselie când își strange snopii.”

Acel ”fiu” de Dumnezeu care reușește să descopere lucrurile mari, pe care Isus le-a făcut pentru el, nu mai poate fi un robit de păcat, boală, dependențe și întristare, ci plin de bucurie. Un ”fiu” plin de bucurie, de pace, de siguranță, de dragoste nu poate fi și sta nepăsător să vadă ”fii” de Dumnezeu, acei ”fii” care la fel ca mine/tine au fost aleși înainte de întemeierea lumii, ca să fie sfinți și fără prihană înaintea LUI și ne-a rânduit mai înainte să fim înfiați prin Hristos, după plăcerea voii LUI, dar care acum sunt prinși de război, cum eram și noi, aici în lumea asta și satan îi ține robiți în stricăciunea păcatului și nu pot să se întoarcă acasă la Tatăl, unde ar fi născuți din nou, prin Duhul și așezați cu Hristos, în Dumnezeu. Roada Duhului care rodește în viața noastră și ne face să fim plini de bucurie, nu poate să ne lase leneși și neroditori pentru EL și să stăm să ne bucurăm noi, iar ”fiii” Tatălui, frații noștri, să nu ne intereseze că se adâncesc tot mai greu în păcat. Ba mulți tineri, copii noștri trupești, care au fost duși la binecuvântare, s-au depărtat, departe și poate că am fost vinovați că nu au avut hrana curată și Cuvântul inspirit de Duhul să le facă nașterea din nou, ne-am, bucurat să-i vedem în cor, orchestra, poezii, predici în Biserică, dar, dacă natura lor nu a fost schimbată, afară au trăit o altă viață și azi sunt prinși de război, comfuzi și împovărați, dar care au o șansă și pentru această șansă suntem noi răspunzători. Psalmistul ne duce la rugăciune și la semănatul cu lacrimi când aruncăm sămânța, însă este un secret aici pe care eu nu l-am știut până acum. Domnul nu ne cere să vestim Evanghelia, pe drum plângând, ci să ducem Sămânța în inimile oamenilor și apoi într-o părtășie intimă cu Hristos, în ODĂIȚĂ, acolo unde sunt eu și EL și pot să-mi descarc lacrimile și plânsul care trebuie să caracterizeze un ”fiu” de Dumnezeu, pentru cei pierduți. O inimă frântă de durere când moare un om nemântuit. Vestim relația cu Dumnezeu, dar chiar asta-i relația care ne duce la scopul pentru care suntem chemați să fim și asta nu se dezvoltă pe drum, ci în intimitate, eu și Dumnezeu, atunci când BUCURIA salvări și răscumpărări mele mi-a umplut inima, transformând-o într-o dorință și o credință înfocată pentru aducerea ”fiilor” la Tatăl. Dacă nu ai BUCURIA LUI în tine, nu ai cum să arunci Sămânța cu lacrimi și să umbli plângând, când o semeni. Așa că dacă astăzi ai semănat Cuvântul, ține minte, sămânța trebuie și udată și asta este în privat: tu cu Domnul. Bucuria te ține pe aceste înălțimi și îți dă credință să ai lucrul cerut, pentru ca atunci la seceriș să seceri cu veselie și să te întorci cu cântece de veselie când vei strange snopii. Bucuria la seceriș se va transforma în veselie și se va face în văzul tuturor, când un fiu rătăcit și un prins de război vine acasă la Tata, nu mai este în ascuns. Pentru asta noi trăim. Isus a rezolvat mântuirea omului, la cruce, iar noi astăzi o ducem mai departe la cei prinși de război. Să semănăm cu bucuria în inimă și să aruncăm sămânța cu lacrimi într-o intimitate cu Isus și Duhul LUI și vom secera cu cântări de biruință la strângerea snopilor. Mulțumim Dumnezeule pentru BUCURIA care o avem în Numele Domnului Isus, și care ne copleșește și ne ajută să aducem mulți ”fii” la slavă, din prinsoarea celui rău. Amin!

Mulțumim Tată pentru marele har de a fi semănători și secerători împreună cu Tine cu Domnul Isus și cu Duhul Sfânt în marea și slăvita Ta Împărăție de slavă aici pe pământ, pentru o veșnicie.