Un vanator iscusit

Hrana preferată a ursului polar este carnea focilor. Acestea, însă, nu sunt deloc uşor de prins. Focile sunt animale foarte prudente. Imediat ce detectează primejdia se scufundă în apă unde înoată cu o deosebită abilitate. De aceea ursul alb trebuie să-şi pregătească de dinainte planul de vânătoare. El descoperă focile de la distanţă, atunci când acestea se odihnesc pe sloiuri.
Se apropie, venind din direcţia contrară celei din care bate vântul pentru a nu fi mirosit, se scufundă în apă, înoată fără zgomot şi apare pe neaşteptate lângă ele. Altădată înoată pe sub gheaţă pentru a găsi o gaură de aerisire făcută de foci. Ursul o lărgeşte cu ghearele, iese prin ea, tăindă orice posibilitate de retragere şi scăpare a animalelor aflate pe gheaţă.
La fel este şi vrăjmaşul sufletelor, care ne pândeşte pe fiecare şi doreşte să ne răpună. Însă trebuie să veghem şi să fim vigilenţi aşa cum spune şi Domnul Isus Hristos: "Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită." (Matei 26,41 p.p.)