Un om neprihanit

"Ea va naste un Fiu, si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale." (Matei 1,21)

Matei omite multe aspecte cu privire la nasterea lui Hristos, concentrandu-se mai degraba asupra implinirii profetiilor Vechiului Testament. Cu toate acestea, Luca prezinta nasterea si copilaria lui Isus in detaliu. Unii cred ca Luca a aflat despre evenimentele din copilaria lui Isus chiar de la Maria. Relatarile sale contin, fara indoiala, punctul de vedere al unei mame, in timp ce Matei il preia pe cel al lui Iosif.
Dupa vizita ei de trei luni la Elisabeta, Maria s-a intors la Nazaret. Desi inca legata de legamantul ei de a se casatori cu Iosif, Maria era insarcinata. Iosif nici macar nu avea idee de faptul ca Maria era recipientul unui miracol. De aceea, el s-a hotarat "sa o lase pe ascuns". Stim foarte putine lucruri despre Iosif, dar Biblia il numeste un om "neprihanit". Cu alte cuvinte, el respecta cu strictele legile lui Moise si traditiile poporului sau. Iosif se intreba daca putea fi "neprihanit" si, in acelasi timp, sa ia in casatorie o femeie presupus adultera. Pentru a rupe logodna, Iosif nu avea altceva de facut decat sa spuna ca "nu ii place mireasa". Un barbat putea face lucrul acesta pentru orice motiv. Dar Iosif nu vroia sa-i faca necazuri Mariei, facand public ceea ce in curand avea sa devina evident pentru oricine locuia in Nazaret. Multi ar fi gandit, poate, ca Maria purta copilul lui, conceput inaintea casatoriei oficiale. Situatia genera o dilema serioasa, atat din punct de vedere moral, cat si etic, pentru un om "neprihanit". Ce sa faca? Dincolo de toate, copilul nu era al lui. Atunci, Dumnezeu i-a descoperit vointa sa intr-un vis. Ingerul a linistit temerile lui Iosif si i-a spus ca, prin credinta, trebuie sa o ia pe Maria de sotie, pentru ca ea, "va naste un fiu".
Ingerul ii spusese lui Zaharia ca sotia lui va naste un fiu, dar Gabriel i-a explicat lui Iosif ca doar Maria va avea un fiu. Iosif urma sa fie tatal pamantesc al acestui fiu, dar Isus avea sa fie Fiul lui Dumnezeu, nu fiul lui Iosif. Potrivit obiceiului, in cea de-a opta zi, Iosif trebuia sa-I puna copilului numele Isus. "O mare semnificatie era acordata numelor pe care le dadeau parintii copiilor lor. Adesea, acestea exprimau trasaturile de caracter pe care parintele dorea sa le vada dezvoltandu-se in copil". Numele ales de Dumnezeu pentru Fiul Sau este semnificativ: "Iehova este mantuire!" Iosif actioneaza prin credinta. "Rolul lui Iosif a fost umil, si totusi indispensabil, iar ascultarea sa prompta de instructiunile ingerului a avut o mare importanta, atat pentru Maria, cat si pentru opinia publica."