Un devoțional zilnic

    Isus nu vrea ca tu să trăiești într-o stare de frică. Nici tu nu vrei asta. Precis nu ai făcut niciodată aceste afirmații: „Fobiile mele m-au făcut să înaintez cu putere”, „Îi mulțumesc Domnului pentru pesimismul meu!”, „Sunt o persoană atât de bună de când mi-am pierdut speranța!” sau „Doctorul meu îmi spune că dacă nu încep să mă agit, îmi pierd sănătatea!”

    Cu toții cred că am aflat costul mare al fricii! Dar să fie clar, faptul că o doză de frică îl ține pe copil departe de șoseaua intens circulată este reacția potrivită, la fel ca distanțarea de o clădire în flăcări. Frica în sine nu este un păcat. Dar poate duce spre păcat. Dacă tratăm frica cu izbucniri de furie, beție sau retrăgându-ne îmbufnați într-un colț, Îl excludem pe Dumnezeu ca soluție pentru rezolvarea problemei. Și nu facem decât să înrăutățim situația.

    Pierderea bucuriei sau amorțirea din punct de vedere sentimental ar trebui să fie motive de îngrijorare. Ceva trebuie schimbat sau corectat. Furia și teama nu sunt de la Dumnezeu. Timotei 1:17 ne spune: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de înțelepciune”.