Un Betel pentru anul care vine

După 30 de ani de pocăință șchioapă, patriarhul Iacov e invitat de Dumnezeu să se reîntoarcă la primul altar. Prima dragoste. Prima cunoaștere. Prima lacrimă. Prima rugăciune. Atunci se pocăise de frică, dar Dumnezeu nu disprețuiește începuturile slabe. Era bogat, cu familie mare și influentă, scăpase de frica de Esau, dar inima era goală… Și ce folos toate…? Stătea la 15 kilometri de Betel, dar e destul și-un metru în afara harului lui Dumnezeu.

A hotărât că nu se mai poate… Și-a luat familia și a plecat spre Betel. S-au dezbrăcat de mândrie, materialism și haine de firmă. S-au pocăit… Dumnezeu le-a promis alte binecuvântări. Dar pocăința nu te va scuti de necazuri… În același capitol (Geneza 35) îi moare Debora, doica ce l-a crescut, îi moare Rahela, soția pe care o iubea și-i moare tatăl, Isaac. Imediat după pocăință, iar acestea nu sunt binecuvântări.

E sfârșit de an și trebuie toți să ne reîntoarcem la Betelul de demult. Și anul care vine nu va fi scutit de necazuri și încercări. Dar nu-i totuna când Îl avem pe El în cuptor sau când suntem singuri. Fără El focul o să ne ardă…

Și fără Betel, nimic nu are sens. Nici necazul…

                                                                     Vladimir Pustan