Umilul cerc

Umilul cerc

Umilul cerc desenat pe tablă se uita la mine. Și eu mă uitam la el. Cam urât mi se părea. Poate și el gândea la fel despre mine. Eram copil când mi-am arătat față de tata și față de frații mai mari, nedumerirea cu privire la faptul că în realitate nu putem desena un cerc. Puțini știu să deseneze pe tablă ceva ce ar aduce cu un cerc. Unde poziționezi creta la început și cum termini. De rămânem la definiția unui cerc, nicicum nu putem desena unul, nici cu ajutorulcompasului nici fără. Orice am face este doar o încercare, mai mult sau mai puțin reușită. Cu toate acestea, distorsiunea pe care o facem de cele mai multe ori nu alterează datele și rezolvarea problemei. Câtă vreme desenul nostru ne poziționează în ceea ce convenim că este un cerc, putem să spunem că ceea ce am desenat este un cerc, mai departe, dacă nu greșim, putem rezolva o problemă la care să primim un 10 și de la cel mai exigent profesor. Obținem un rezultat corect cu toate imperfecțiunile din timpul desenării, imperfecțiuni din neputințele noastre, din neputințele rechizitelor și din putința cu care, de multe ori, lejer definim perfectul. În toate acestea nimeni nu critică și nu contestă matematica pentru imposibilitatea desenării unui cerc. Noi, oamenii, legăm în spațiul ideatic concepte, definiții și ipoteze de lucru, pe care le considerăm perfecte și cu care operăm ca atare. Dar mintea noastră nu se limitează doar la atât. Prin Duhul lui Hristos suntem legați la Spațiul lui Dumnezeu, fiind abilitați să legăm și să dezlegăm în cer, de aici de pe Pământ. Fiecare cu darul și slujirea ce i-au fost încredințate. Preotul sau pastorul, oameni cu distorsiuni, neputințe, slăbiciuni și greșeli, prin slujba cununiei, făcută aici pe Pământ, fac lucrări, asemenea cercului, cu imperfecțiunile lor, dar cu consecințe desăvârșite în Cer. Căci întru Hristos neputința slujitorului se desăvârșește. Dar nu numai atât. Și Diavolul leagă lucruri în cer tot prin lucrarea omului. Ascultarea pe care a dat-o primul om diavolului, a legat omenirea în moarte după cum și azi, ascultarea de diavol aduce legături pecetluite în spațiul spiritual pe care numai Hristos le poate rupe prin dezlegarea pe care Biserica și slujitorii împuterniciți de Hristos o pot face. Dacă privim prea mult înspre noi înșine, spre neputințele și slăbiciunile noastre, spre imperfecțiunile pe care le avem și greutatea cu care desenăm “corect” cercurile spiritual s-ar putea să nu mai avem curajul să abordăm nici o problemă, cu atât mai mult să încercăm să rezolvăm una din ele. Dar dacă înțelegem că El desăvârșește ceea ce noi desenăm, avem curaj și vrem să înfruntăm problemele spirituale. Dacă prin stângăcia ta, poți desena pe tablă ceva despre care convenim că este cerc, tot așa, cu stângăciile ce le avem, putem face lucrări duhovnicești, despre care Hristos spune că sunt mari. Fiți binecuvântați.

Grigore Hurdubae