TU DEPINZI DE DUMNEZEU (3)

„Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.” (2 Corinteni 3:5)

Dacă ne uităm cu atenție în Sfânta Scriptură, putem observa că de fiecare dată când Dumnezeu a chemat pe cineva să facă ceva, persoana respectivă nu a sărit în sus de bucurie spunând: „Nicio problemă, sunt gata!” Relatare după relatare, ei Îi spun lui Dumnezeu de ce nu pot face acel lucru. Privim la câțiva dintre ei să ne amintim și să-nvățăm din ce au spus – Avraam: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani?” (Geneza 17:17); Moise: „eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară… vorba şi limba îmi sunt încurcate.” (Exodul 4:10); Ghedeon: „cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” (Judecători 6:15); Saul: „Domnul a zis: „Iată că este ascuns între vase.” (1 Samuel 10:22) Iar acest lucru s-a întâmplat atunci când Samuel l-a proclamat pe Saul ca rege, iar poporul nu l-a putut găsi și L-a întrebat pe Domnul unde este; Estera: „Toţi… ştiu că este o lege care pedepseşte cu moartea pe oricine, fie bărbat, fie femeie, care intră la împărat… fără să fie chemat.” (Estera 4:11); Ieremia: „Ah, Doamne… sunt un copil!” (Ieremia 1:6) Isaia: „Vai de mine!… Căci sunt un om cu buze necurate…” (Isaia 6:5) Tânărul bogat: „a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii” (Matei 19:22). Ce listă de scuze: gângav, sărac, prea bătrân, prea tânăr, prea păcătos, prea periculos, prea bogat, prea ezitant – și totuși, Dumnezeu i-a folosit pe fiecare dintre aceștia pentru a-Și împlini planurile! Și apostolul Pavel ne spune cum de a fost posibil: „Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră… vine de la Dumnezeu…” Așadar, nu uita că tu depinzi de Dumnezeu!