Trebuiesc judecate duhovniceste

"Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci, pentru el, sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuiesc judecate duhovniceste" (1Cor. 2:6-14-16).

In aceasta parte a capitolului Pavel le arata Corintenilor, ca nu venise la ei sa le vorbeasca cu o intelepciune deosebita, nici cu mult laudata cunostinta si literatura a Evreilor, ori a Grecilor. Totusi, el le-a comunicat o comoara, cea mai adevarata, si intelepciunea cea mai inalta: "noi propovaduim o intelepciune printre cei desavarsiti" ((v.6), cei inaintati in credinta si care au ajuns la o anumita maturitate in cunoasterea lui Dumnezeu. Acei care au primit o invatatura asa de divina si fiind luminati de Duhul Sfant si care s-au apropiat de ea, descopera adevarata intelepciune. Ei nu inteleg numai istoria simpla a lui Hristos si pe El rastignit, ci discern planurile adanci si admirabile ale intelepciunii divine. Cu toate ca ceea ce noi predicam este o nebunie pentru lume este o intelepciune pentru cei ce sunt in Hristos. Ei sunt facuti intelepti prin ea si pot discerne intelepciunea din ea. Acei care sunt intelepti, sunt ei insisi, pentru ei, adevaratii si singurii judecatori a ceea ce este intelepciune. Ce diferita este judecata lui Dumnezeu de judecata omului. El vede ce omul simplu nu vede.

"Taina tinuta ascunsa din vesnicii si in toate veacurile, dar descoperita acum sfintilor Lui..." (Col.1:26). Ea a fost tinuta ascunsa fata de lume, facuta misterioasa pentru Evrei, fiind imbracata in simboluri, chipuri intunecoase si profetii. Numai dupa multe veacuri a fost descoperita si facuta cunoscuta de Duhul lui Dumnezeu. Acesta este privilegiul celor care se bucura de revelatia Evangheliei. Pentru ei, simbolurile sunt descoperite, secretele sunt facute de cunoscut, profetii-le sunt interpretate si sfaturile din camaruta propovaduite la lumina. Intelepciunea lui Dumnezeu ascunsa intr-un mister este acum cunoscuta sfintilor.

Sunt cel putin sase lucruri pe care trebuie sa le stim cu privire la aceasta intelepciune. Cunoasterea lor ne spune de ce este nevoie sa avem o "judecata duhovniceasca" pentru lucrurile duhovnicesti.

1. Originea intelepciunii. Ea a fost randuita de Dumnezeu inainte de a fi lumea, "spre slava noastra" (v.7). Sfaturile lui Dumnezeu cu privire la rascumpararea noastra dateaza din vesnicia trecuta si sunt desemnate pentru slava si fericirea sfintilor. Ce onoare aduce aceasta sfintilor Lui, daca a fost descoperita pentru slava lor!

2. Ignoranta oamenilor mari ai lumii cu privire la ea (v.8): "pe care nu a cunoscut-o nici unul din fruntasii veacului acestuia". Guvernatorul roman si conducatorii bisericii Iudaice cat si printii acestui veac, daca ar fi cunoscut aceasta intelepciune adevarata si cereasca nu ar fi rastignit pe Domnul slavei. Isus Hristos este Domnul slavei, un titlu prea inalt pentru orice creatura ca sa-l poarte si motivul pentru care L-au urat a fost pentru ca nu a fost cunoscut. Ei au actionat asa pentru ca au fost orbi spiritual si nu au cunoscut adevarul, sau nu au vrut sa-l cunoasca.

3. O asemenea intelepciune nu a putut fi descoperita fara o revelatie potrivita cu ceea ce Isaia zice in cap 64:4 si la care se face aluzie in v.9. Era o marturie a dragostei credinciosului evreu pentru Dumnezeu, care traia in asteptarea implinirii promisiunii (Is.25:9). Sunt lucruri pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru acei care-L iubesc si asteapta pe Dumnezeu in viata viitoare, lucrari care nu le putem descoperi cu simturile fizice, si nici prin informatiile prezente. Marile adevaruri ale Evangheliei sunt in afara sferei umane de a fi descoperite: "ochiul nu le-a vazut si la mintea omului nu s-au suit".

4. Vedem apoi cum aceasta intelepciune este descoperita (v.10). Dumnezeu ne-a descoperit prin Duhul. Duhul Sfant este la fel de mult in Dumnezeu cat mintea omului este in om. Mintea omului este esentiala Duhului Sfant. El nu poate opera fara mintea omului. Duhul Sfant cunoaste gandul lui Dumnezeu si-l transmite in mintea omului. Noi nu putem crede ori sti despre mantuire pana El nu ne ilumineaza facultatea de a gandi, si de a ne deschide ochiul mintii. Duhul Sfant ne imparte cunostinta si credinta necesara. Despre aceasta vorbeste si v.12: "Noi am primit Duhul care vine de la Dumnezeu" care ni L-a dat Dumnezeu pe de gratis, in harul Sau.

A fost mintea noastra luminata si inoita de Duhul Sfant?