Trebuie sa fiti supusi

"De aceea trebuie sa fiti supusi nu numai de frica pedepsei, ci si din indemnul cugetului" (Rom 13:5).

Versetul acesta este in contextul lectiei pe care Pavel vrea s-o invatam cu privire la supunerea fata de autoritatile pamantesti. Suntem invatati aici cum sa ne comportam fata de stapanirile cele mai inalte, facand aluzie la puterea si demnitatea lor, incluzand aici si pe rege, ca o "autoritate suprema", dar si pe dregatorii care sunt mai jos decat el. Adesea stapanirile, chiar daca vin de la Dumnezeu (v.1) sunt rele, si pe drept sunt vrednice de dispret. Cu toate acestea, datorita puterii pe care o au, noi trebuie sa ne supunem lor.

1. Datoria fiecarui suflet este sa fie supus. Aceasta include pe toti, chiar si pe conducatorii spirituali. "Fiecare suflet", nu inseamna ca constiintele noastre trebuie sa fie supuse voii vreunui om. Este un drept exclusiv al lui Dumnezeu de a face imediat legi, pentru a lega constiinta, si noi trebuie sa dam lui Dumnezeu ce i se cuvine Lui. Dar aceasta presupune ca supunerea noastra trebuie sa fie voluntara, de buna voie, sincera si din inima. Supunerea pe care trebuie s-o dovedim fata de autoritate este ceva care porneste dinlauntru, o cinstire care vine din inima (1 Petru 2:17) si o reverenta si respect in exterior, atat in vorbirea cu ei sau despre ei. Supunerea inseamna a pazi legile statului si a trai cinstit, cat si supunerea cu rabdare la pedeapsa, fara a ne impotrivi, in cazul in care este nevoie, o conformare cu ceea ce se cere de la supusi in toate lucrurile si datoriile lor.

2. Care este motivul supunerii? "Din pricina maniei stapanitorilor". Dregatorii poarta sabia si a ne opune lor inseamna sa hazardam tot ce ne este scump in aceasta lume si nu ajuta la nimic. Acei care se impotrivesc stapanirii se impotrivesc lui Dumnezeu si vor da socoteala pentru aceasta. Dar noi nu trebuie sa ne supunem numai din frica pedepsei, ci si din indemnul cugetului, din dragoste pentru virtute. Aceasta face ca functiile civile obisnuite sa fie bine primite si de Dumnezeu, cand ele sunt facute din pricina cugetului, cu un ochi spre

Dumnezeu, pentru ca El ne-a pus sub asemenea stapaniri. Dumnezeu a randuit sa fie stapaniri pamantesti. Uzurparea puterii si abuzul de putere nu vin de la Dumnezeu pentru ca El nu este autorul pacatului, iar puterea insasi vine de la El. Puterile civile sunt parte din puterea guvernamentala a lui Dumnezeu. Chiar si printii nedrepti care asupresc pe altii in lume, nu au decat atata putere cat le este data de sus (Ps.82:6). De aceea unii domnitori sunt numiti dumnezei, din cauza ca ei poarta chipul autoritatii lui Dumnezeu. Si cei care se impotrivesc autoritatii, se impotrivesc direct lui Dumnezeu. Domnitorii sunt slujitorii lui Dumnezeu pentru binele nostru. Daca facem binele nu avem de ce sa ne temem, pentru ca ei nu sunt de temut atunci cand faci o fapta buna. Ei sunt de temut numai pentru cei ce fac raul si sunt acolo ca sa execute mania divina asupra raului.

Aceasta este intentia domnitorilor, si de aceea, din pricina cugetului, sa ne supunem lor ca si unei constitutii desemnate pentru binele public la care toate interesele private trebuie sa cedeze. Chiar si atunci cand pamantul misuna de cei rai si oameni rai sunt inaltati in dregatorii (Ps.12:1,8) este de datoria noastra sa ne lasam sa fim persecutati pentru ca facem binele si sa acceptam cu rabdare, mai degraba, decat sa incercam sa ne aparam. Nici o putere suverana nu a pervertit autoritatea incredintata mai mult decat Nero si totusi cand Pavel a apelat la el, s-a bucurat de protectia legii si a slujitorilor lui de mai multe ori. Mai bine un guvernamant rau, decat niciunul.

Dau cinste si ascultare autoritatii din familie, din biserica si din viata civila asa cum se cuvine?