Timpul - o comoară pierdută sau investită!!!

Timpul – o comoară pierdută sau investită!!!

„ Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de supt ceruri îşi are ceasul lui” de aceea „Răscumpăraţi vremea căci zilele sânt rele”

Biblia

Vremurile în care trăim sunt caracterizate cum nu se poate mai bine de cuvintele înţeleptului Solomon, şi anume că „Toate lucrurile sânt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune…”(Ecl. 1:8). Totul în jurul nostru astăzi se apreciază după viteză. Oamenii luptă din răsputeri într-u a crea inovaţii care ar fi în stare să le câştige încă o oră, încă câteva minute. Şi totuşi, culmea paradoxului, deşi suntem în sec. XXI, ne deplasăm cu automobile performante, trenuri de înaltă viteză, avioane, ş.a., totuşi simţim o criză mul ai mare de timp decât bunicii şi strămoşii noştri , care se deplasau pe jos, îşi trăiau viaţa lent şi au ştiut să savureze din frumuseţea clipei. De ce se întâmplă astfel? Poate nu realizăm pe deplin valoarea imensă a acestei comori. Poate am devenit mai nepăsători…

Noi tânăra generaţie, crescuţi într-o lume a vitezei, avem din ce în ce mai puţină răbdare , şi am dori să realizăm cât mai multe într-un interval de timp cât mai restrâns, vorbind despre lucrurile esenţiale ale vieţii, de valorile care ar trebui să fie primordiale pentru noi , şi toate cu scopul de a oferi cât mai mult timp lucrurilor de nimic, plăcerilor şi capriciilor noastre. Uneori de dragul acestora chiar neglijăm cu cele dintâi. Timpul este cel mai bun cronometru al înţelepciunii noastre. Nivelul nostru de responsabilitate este determinat de nivelul nostru de administrare a timpului. Irosind ziua de azi, nu facem altceva decât să ne micşorăm oportunităţile zilei de mâine. Ajungem pe înserate hrănindu-ne cu regrete, dându-ne seama de comoara pierdută în vânt şi totuşi, paradoxal , dar nu ne hotărâm ca să profităm de oportunităţile zilei de mâine.

Aud adesea expresia „timp potrivit”- care o fi el? Ne plictisim de copilărie grăbindu-ne să creştem mari, iar apoi tânjim să fim copii din nou. Privim cu teamă în viitor uitând prezentul şi astfel, nu trăim nici prezentul nici viitorul. Jim Eliot, unul din misionarii din America de Sud , spunea odată : „Oriunde ai fi, fii cu totul acolo. Trăieşte din toată inima fiecare clipă, în orice situaţie te-ai afla, dacă eşti convins că ai ajuns în ea din voia Domnului”. Dacă am sta să medităm, oare câte oportunităţi oferite de Dumnezeu fără merite, le-am ratat. Ne dăm seama astfel că încă nu ne-am învăţat să preţuim clipa. Nu în zadar înţeleptul Solomon exclama că: „Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta”(Ecl. 7:2). Care este valoarea unei clipe? Înţelegem doar atunci când în rezervă ne-au mai rămas doar câteva şi conştientizăm că va trebui să părăsim acest pământ.

Nu suntem în stare să întoarcem ziua de ieri, însă , am putea trăi astăzi astfel , încât să nu dorim mâine să întoarcem ziua de azi. Este timpul o comoară pierdută sau una investită ? Aceasta depinde de fiecare în parte…decizia ne aparţine, dar să nu uităm – ce seamănă omul , aceea va şi secera!

„Învaţă-ne (Doamne) să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă” Ps. 90:12

O dimineaţă ploioasă de aprilie, 14 apr. 11.