Templul lui Irod

"In Templu a gasit pe cei ce vindeau boi, oi si porumbei, si pe schimbatorii de bani sezand jos." (Ioan 2,14)

Pe langa agitatia negustorilor, care incercau sa vanda celor credinciosi animalele de jertfa, mai era si imbulzeala multimii. Negustorii se intreceau in a da mita preotilor, pentru alegerea locurilor de negot. Mugetul vitelor, behaitul oilor, ganguritul porumbeilor, oameni strigand si certandu-se, monede zanganind si murmurul acelora care incercau sa se roage – toate laolalta faceau o zarva asurzitoare in Curtea Neamurilor. Templul era inca in constructie. Irod cel Mare se gandise sa-l mareasca, dar iudeii, temandu-se ca il va darima si nu vor mai reusi niciodata sa-l reconstruiasca, ii refuzasera oferta. Facand un compromis, Irod fusese de acord sa-l dea jos pe sectiuni, in functie de starea de degradare, si sa refaca aceste sectiuni pe rand, pe masura ce erau daramate. Inlocuindu-le in felul acesta, el putea remodela templul fara sa intrerupta serviciile religioase. Astfel, constructia continua inca, desi Irod murise de mult.
Templul era acum de doua ori mai mare decat fusese in timpul domniei lui Solomon. Curtea din afara era deschisa deopotriva iudeilor si neamurilor. Cand a intrat in templu, Isus a vazut tot ce se petrecea acolo. A vazut lucrurile necinstite. A vazut durerea saracilor, care gandeau ca fara jertfire de sange nu puteau obtine iertare de pacate. El a vazut curtea din afara a templului transformata intr-un loc de negustorie nesfanta. Cuprinsul locului sfant ajunsese un imens targ. Hristos a vazut ca trebuie sa faca ceva.