Temelia zidita pe stanca

"A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile, si au batut in casa aceea, dar ea nu s-a prabusit, pentru ca avea temelia zidita pe stanca." (Matei 7,25)

Multi dintre cei care-L ascultau pe Isus isi petrecusera toata viata langa Marea Galileii. Ei cunosteau prea bine rapele abrupte si defileurile prin care izvoarele de munte isi faceau loc catre lac. Cele mai multe dintre ele secau vara, dar in perioada ploioasa a iernii, ele deveneau torente amenintatoare, inundand vaile dimprejur. Adesea, suvoaiele maturau casele construite pe povarnisuri. Mult mai sus, pe creasta, erau casele zidite pe stanca solida. Ele rezistau ploilor pentru ca "aveau temelia pusa pe stanca, iar vantul, valurile si furtuna izbeau in ele in zadar".
Isus a repetat parabola celor doua case pentru a-i accentua invatatura. Singura diferenta dintre cele doua relatari este temelia. Omul nechibzuit, bizuindu-se pe propriile eforturi, el era in siguranta atunci cand soarele stralucea, dar cand torentele furioase determinate de iarna grea, s-au revarsat asupra casei sale, aceasta a cedat. Sa construiesti, undeva la inaltime, intr-o zona stancoasa, este o munca dificila si necesita multa munca. Luca ne spune ca cel care si-a zidit casa pe stanca, "a sapat adanc" (Luca 6,48). Aceasta necesita timp si efort.
Cuvintele lui Isus trebuie sa fie pietrele de temelie ale vietii si caracterului nostru. "Cuvantul Dumnezeului nostru ramane in veac" (Isaia 40,8). Principiile Sale au ramas si vor ramane in decursul veacurilor. "Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" (Matei 24,35).
Isus este cu adevarat Stanca Veacurilor, si cel care vrea sa-si zideasca viata in siguranta trebuie sa o zideasca pe aceasta Stanca.