Taci, fii linistita!

"El le-a zis: `De ce va este frica, putin credinciosilor?` Apoi S-a sculat, a certat vanturile si marea, si s-a facut o liniste mare." (Matei 8,26)

Furtuna s-a linistit la fel de repede precum se iscase. Norii s-au retras si au aparut stelele. Valurile s-au domolit si clipoceau usor, lovindu-se de barca. Ucenicii erau uluiti. Petru, maestrul pescar, statea impietrit. Niciodata nu mai vazusera o asemenea demonstratie de putere. Oamenii aflati in celelalte barci, ca o insoteau pe aceea a ucenicilor, fusesera si ei in acelasi pericol. Corabiile fusesera impinse de furtuna toate laolalta si cei de pe celelalte vase fusesera si ei martori ai minunii. Si ei, si ucenicii sopteau: "Cine este Acesta, de Il asculta chiar si vantul si marea?" (Marcu 4,41).
Isus era linistit. El Se increzuse in Tatal, ca sa-I poarte de grija in toate imprejurarile. Nu la fel se intamplase insa si cu ucenicii. Daca s-ar fi increzut in Hristos, nici ei nu ar fi fost ingroziti de amenintarea furtunii. Adesea, si noi ne gasim in aceeasi situatie ca si ucenicii. Luptandu-ne sa facem fata vanturilor, problemelor care ne asalteaza, ni se pare ca greutatile sunt de nedepasit. Straduindu-ne sa biruim prin propriile noastre eforturi, suntem tentati sa uitam de Acela care este gata sa ne ajute in orice imprejurare. Ne incredem in propria noastra putere pana cand pierdem orice nadejde si suntem aproape de pieire. Atunci ne aducem aminte de Isus, si, daca-L strigam sa ne salveze, chemarea noastra nu va fi in zadar. Desi, plin de intristare, El mustra necredinta si increderea noastra in noi insine, niciodata nu ne lasa fara ajutor atunci cand avem nevoie.
Prea adesea noi acceptam griji si poveri inutile, pe care Dumnezeu nu a intentionat sa le purtam. Ele fac viata grea, mai ales atunci cand neglijam rugaciunea. Domnul Hristos primea putere prin rugaciune zilnica. Aceasta a fost ceea ce L-a facut sa doarma linistit in timpul furtunii. Calea sinceritatii si a integritatii nu este una lipsita de greutati; dar in fiecare dificultate pe care o intampinam, noi trebuie sa vedem o chemare la rugaciune. Nu este nimeni care sa aiba vreo putere pe care sa nu o fi primit de la Dumnezeu. Orice rugaciune sincera este auzita in ceruri. Poate ca nu este cursiv exprimata, dar, daca este inaltata din inima, ea va fi prezentata Tatalui, de catre Isus, fara nici o stangacie sau greseala.