Supărat pe Dumnezeu – Iov 13:3

„Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.” (Iov 13:3)

Ești disperat? Te apropii de vârsta pensionării și ai impresia că nu ai făcut nimic cu viața ta? Ai în fața ta un fel de barieră care îți stă în cale? Cel de lângă tine reușește în toate iar tu bați pasul pe loc? Te întrebi:

-Cum, alții mai puțin înzestrați sunt apreciați și eu stau pe loc? ...

-N-am noroc? Nici un pic de noroc? . .

Te auto-compătimești:

-Asta este, Dumnezeu mă ignoră complet. Da, se ocupă de alți.

-Mie mi-a dat coordonatele greșite. Sunt o victimă.

-Dumnezeu ar putea să mă ajute cinci minute dacă vrea, dar preferă să mă vadă distrus…

-Cum să fiu OK cu o slujbă mediocră, cu un apartament mediocru, cu o viață mediocră…

Exclami:

-Oh Doamne, vreau să vorbesc cu tine?

-Răspunde-mi. Ce se întâmplă? Ce să fac?

-Dă-mi un semn? Am nevoie de îndrumarea ta. Te rog, trimite-mi un semn…

-Doamne, am nevoie de un miracol.

-Sunt disperat. Am nevoie de ajutorul tău Doamne. Te rog, ajută-mă…

Răbufnești:

-Hai să te văd! Strivește-mă! Atotputernicule! Tu ar trebui să fi concediat. Tu ești cel care nu-ți face treaba. Răspunde-mi! … STOP!

Așa începe povestea fantastică a lui Bruce Nolan, cârcotașul care, ca și Iov în vechime, se ia la hartă cu Dumnezeu. Știu, cuvintele sunt aspre, însă nu mă puteți fenta. Fiecare din noi am avut momente când ne-am supărat pe Dumnezeu. Un eșec, o boală, un accident, o dezamăgire, sau chiar o rugăciune neascultată… și iute privirea aspră în sus. Lucrurile stau în așa fel că uneori cei care sunt mai apropiați de Dumnezeu să experimenteze dezamăgirile cele mai mari.

În povestea fantastică a lui Bruce Nolan acesta Îl acuză pe Dumnezeu pentru nefericirea lui cerându-i să răspundă. Surprinzător Dumnezeu îi răspunde cu o ofertă:

-Bruce, nu trebuie să-L sfidezi pe Dumnezeu… Oricum, te-am chemat aici ca să-ți ofer o slujbă.

-O slujbă? Ce slujbă?

-Slujba mea. Doar crezi că o faci mai bine. Acum este șansa ta. Când vei pleca de aici, vei avea toate puterile Mele… Hai să-ți spun regulile. Tu ai toate puterile Mele. Poți să le folosești cum vrei… Nu poți spune nimănui că ești Dumnezeu… Și nu poți să te joci cu libera alegere a nimănui.

După aceste cuvinte Dumnezeu pleacă în vacanță, lăsându-l pe Bruce Nolan cu gura căscată să își facă treaba de dumnezeu.

Dumneavoastră, dacă vi s-ar da o așa slujbă, ce a-ți face?

Bruce la început este sceptic cu privire la puterile sale. Când își dă seama că într-adevăr are puteri supranaturale începe să le folosească discreționar, motivat de plăcerile egoismul său. Distracția se termină în momentul în care începe să audă voci în capul său. Dialogul cu Dumnezeu este reluat.

- Ce sunt?

-Rugăciuni. Ignorăle în continuare și te vor înebuni… Hai să vedem! Ai puterile Mele de mai bine de o săptămână, câte persoane ai ajutat? … S-ar putea ca slujba aceasta să te depășească. Dar ai acceptat-o, așa că trebuie să te apuci de muncă…

-Cum fac pe cineva să mă iubească fără să intervii în libera alegere.

-Bine ai venit în lumea mea. Dacă găsești răspunsul, anunță-mă. Vrei să vezi un miracol? Fii tu însuți unul…

-Ai câștigat. Sunt terminat. Te rog, nu mai vreau să fac asta. Nu mai vreau să fiu Dumnezeu. Vreau să decizi Tu ce e mai bine pentru mine. Mă supun voinței Tale. Până aici povestea lui Bruce Nolan.

Mă gândesc uneori că este tare dificil să fi Dumnezeu. O națiune merge într-o direcție, alta în altă direcție; o echipă vrea să înscrie neapărat, cealaltă nu se lasă; agricultorul vrea ploaie pentru sămânța pusă în pământ, la aceeași coordonată de loc și timp turistul vrea soare; pentru același om procurorul cere pedeapsă, avocatul eliberare; soțul dorește bani, cât mai muți bani, soția minute de tandrețe... De multe ori, într-o singură persoană, poți întâlni dorințe contradictorii; și suntem 8 miliarde.

Deciziile lui Bruce duc lumea în haos.

-Doamne! Am nevoie de ajutorul tău...

-Salut. Bruce Atotputernicul. Nu este așa ușor cum pare, slujba aceasta de-a Dumnezeul?

-Au înebunit cu toții! E haos. Nu știu ce să fac?

-Timpul tău s-a scurs...

-Erau atât de mulți. Le-am dat ce și-au dorit.

-Da? Și habar n-aveau ce-și doresc.

-Și ce să fac?

-O mamă singură, cu două slujbe, care își face timp, să-și ducă băiatul la antrenamente, asta e un miracol. Un adolescent care spune nu drogurilor și da educației, asta e un miracol. Oamenii vor ca eu să fac totul pentru ei, dar nu știu că, ei înșiși au puterea…