Știu ce vrei (1)

Știu ce vrei (1)

Știu ce vrei, Doamne Isus, de la mine și știu ce nu vrei!

1. Ce nu vrea Isus de la mine?

- Romani 12:2-3. „Nu vă conformați acestui veac, ci lăsați-vă transformați prin înnoirea minții voastre, ca să puteți discerne care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită. Căci prin harul care mi-a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă o gândire cumpătată, potrivit cu măsura credinței pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia.” ------ La ce să nu mă conformez eu și ce are veacul acesta de oferit? Are ură, răzbunare, critică, ceartă, nerăbdare, bârfă, indecență, aruncare cu piatra-n semenii mei și altele... Vers. 3. Să nu am o părere mai înaltă despre mine, decât se cuvine, disprețuind pe cei din preajma mea, arătând cu degetul ce face aproapele meu, când fac și eu același lucruri. Asta ar însemna orbire spirituală și cum ar vrea Isus așa ceva unui fiu al Său? Toate aceste le poți avea dintr-o credință deficitară, religioasă, care se iubește pe sine întotdeauna... Acest chip este chipul veacului acestuia și în fiii Tatălui nu poate rămâne așa ceva. Dacă mai există, prin procesul de sfințire, prin Cuvânt, când le descoperim le scoatem urgent afară și le înlocuim cu Voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.”

Ce vrea Isus de la mine?

Romani 10:9-10. „Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit. Căci omul crede cu inima, ca să primească dreptatea (neprihănirea), și mărturisește cu gura, ca să primească mântuirea.” Amin! ------ Minunat, aici este nașterea din nou. Isus și Nicodim. Ioan 3. Isus vrea ca eu să cred pntru a acest mare Adevăr. Mărturisesc cu -gura mea-, nu cu a altuia pentru mântuire și cred cu -inima mea- pentru „dreptatea” lui Dumnezeu (neprihănirea). După mântuirea primită prin credință, Dumnezeu îmi dă ”dreptatea” Lui, în Hristos, mie. Deci Isus vrea să fiu conștient de -dreptatea- lui Dumnezeu, în El, adusă la Cruce.

Romani 8:14-17. „Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Fiindcă voi n-ați primit un duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci ați primit Duhul înfierii, prin Care strigăm: „Abba! “, adică „Tată! “. Duhul Însuși depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu. Iar dacă suntem copii, suntem și moștenitori – moștenitori ai lui Dumnezeu, moștenitori împreună cu Cristos – dacă suferim într-adevăr împreună cu El, ca să fim și glorificați împreună cu El.” Amin! ---- Isus vrea ca eu să știu cine sunt, în El. La nașterea din nou am primit înfierea. Sunt -copil, fiu- de Dumnezeu. Am identitatea de fiu al Său și, și mai mult, sunt -moștenitoare- a lui Dumnezeu, împreună cu Isus Hristos. Insistent Isus vrea să-mi cunosc identitatea în El.

2 Corinteni 5:21. „Noi suntem deci, ambasadori ai lui Cristos și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm insistent, în Numele lui Cristos: împăcați-vă cu Dumnezeu! El, pentru noi, L-a făcut păcat pe Cel Ce n-a cunoscut păcatul, pentru ca, în El, să devenim dreptatea lui Dumnezeu.” Amin! ------- Adevărul adevărat, Isus a fost „făcut”, înțelegi? ... gândește un pic, „făcut” păcat, cu păcatul meu și al tău, iar El în schimb ne-a „făcut” -dreptatea- lui Dumnezeu, în El, în Isus. Pot spune „eu sunt dreptatea” lui Dumnezeu, în Hristos. Asta îmi aduce biruință în viață, să-mi cunosc identitatea de „dreptate, neprihănire” a lui Dumnezeu, în Hristos. Deci „dreptatea” mea nu-i dreptatea făcută de mine, prin faptele și binele meu, ci a lui Dumnezeu în Hristos. Dumnezeu vrea deci să știu bine, „dreptatea” cui o am, pentru mântuirea sufletului meu! Amin!