Stiti ce trebuie sa faceti

"Voi insiva stiti ce trebuie sa faceti ca sa ne urmati; caci noi n-am trait in neoranduiala intre voi" (2 Tes. 3:7).



Dupa ce Pavel le-a apreciat ascultarea lor din trecut si a amintit de increderea in ascultarea lor pentru viitor, merge mai departe si le da porunci si instructiuni pentru viitor. Acestea erau cu privire la cei ce erau gresiti si sa corecteze lucrurile care lipseau din mijlocul lor.

Sa observam ca cea mai buna comunitate de crestini poate avea intre ei cateva persoane gresite si lucruri sau practici care trebuiesc corectate. Perfectiunea nu se gaseste de partea aceasta a cerului, dar maniere rele pot da nastere la legi bune. Neoranduielile de care Pavel auzise ca existau intre fratii din Tesalonic au ocazionat legile bune pe care le gasim in aceste versete si care sunt folosite de noi constant si de acei ce au nevoie de ele.

Intre ei erau cativa care traiau in neoranduiala si nu dupa invataturile pe care le primisera la inceput. Intre ei erau din aceia care nu lucrau deloc. Nu apare ca ei ar fi fost lacomi ori betivi, ci erau lenesi, traiau fara nici un rost.

1. Probabil, ca ei intelesesera ca venirea Domnului va fi asa de curand, ceea ce le-a servit ca pretext sa-si paraseasca lucrul. Ori se poate ca cei ce traiau in neoranduiala pretindeau ca slobozenia in Hristos i-a eliberat si de indatoririle fata de lumea aceasta.

2. Se poate ca, acea caritate, pe care crestinii o aratau fata de cei saraci, i-a incurajat pe unii sa traiasca lenevind, stiind ca Biserica ii va intretine. Oricare ar fi fost cauza, ei meritau sa fie mustrati. Pavel le aminteste ca atunci cand a fost la ei le-a spus: "Ca cine nu vrea sa lucreze, nici sa nu manance".

3. Apoi erau intre ei din cei care se tineau de nimicuri, persoane suparatoare, ori poate ca erau aceleasi persoane care nu lucrau. Cand omul este lenes, diavolul si inima lui corupta curand ii va gasi ceva de lucru. Mintea omului este totdeauna ocupata cu ceva; daca nu este angajata sa faca un lucru bun, atunci ea va face unul rau. Oamenii de nimic umbla in neoranduiala prin aceea ca se fac vinovati de o curiozitate desarta si de o amestecare impertinenta in lucruri care nu-i priveste, necajind si pe altii si pe ei insisi cu problemele altora. In v.12 Pavel indeamna pe acesti oameni sa manance painea in liniste si se foloseste de autoritatea pe care o are de a le porunci in Numele Domnului Isus Hristos.

Comportarea lor in general si buna purtare in particular, trebuia sa fie potrivit cu exemplul bun pe care, Pavel si cei ce erau cu el, li-l dadusera. "Voi insiva stiti ce trebuie sa faceti". Acei care le-au dus credinta la inceput le-a dat un exemplu bun de urmat si asa si trebuie sa fie, pastorii sa fie un exemplu pentru turma lor. Este de datoria crestinilor nu numai sa umble potrivit cu invatatura apostolilor si cu doctrina pe care le-a predicat-o, dar si potrivit exemplului bun lasat de ei, in masura in care si ei L-au urmat pe Hristos. In mod particular, exemplul bun, pe care Pavel il mentioneaza aici, este harnicia lor (v.8). "N-am mancat de pomana painea nimanui". Noi nu ne-am pierdut vremea, ci "am lucrat si ne-am ostenit zi si noapte, ca sa nu fim povara nimanui". Pentru ca au facut asa, indemnul era, pentru ca stiu ce trebuie sa faca, acum sa faca si ei la fel, si sa nu oboseasca in facerea binelui.

Stim noi ce trebuie sa facem in asa fel ca sa nu cauzam probleme in biserica si ingrijorare celor ce sunt pusi sa ne pastoreasca?