Starea de neobișnuință. De veghe în lanul lui Hristos

Singurul argument împotriva vântului de la ruși este să-ți îmbraci paltonul. Sunt lucruri cu care pur și simplu trebuie să te obișnuiești, să le accepți. Diabetul, sforăitul soțului, venirea iernii, lucrurile rele care se spun despre tine, ziua de luni, toate acestea nu se pot schimba mai ales când nici nu mai crezi în minuni.  

Apoi există lucruri cu care să nu te obișnuiești niciodată. Viața trăită în păcat, starea de letargie spirituală a bisericii, mediocritatea slujirii, lipsa de pasiune a urmării lui Hristos, starea de a fi prea om. Despre americani se spune că ar fi niște europeni nemulțumiți. Ar trebui să fim o planetă de revoluționari atunci când e vorba de îndumnezeire.

Starea de legumă nu-i place decât Diavolului și de aceea nu-i dați satisfacție. Marile lucruri s-au făcut cu oameni ce-au refuzat să intre în iadul șablonului, în moartea tiparului, în zâmbetul de gheață al formei. Trezirile spirituale s-au făcut cu oameni singuratici, atipici, nesociali în sensul de ghetou.

Iubiți-i  pe cei ciudați, dintre ei a ieșit Ioan Botezătorul. Reformele nu se fac cu pechinezi ce stau sub sobă ci cu maidanezi ce nu se lasă prinși de hingheri. Sufletele nu se smulg din iad fără ca să existe pe cale de consecință riscul pârlirii mâinilor sau câte un deget lipsă lăsat în gura lui Satan.

Cine vrea să miroasă frumos a Allure să nu vină cu noi în lanul de secară pentru că sezonul vacanțelor a trecut.  Fă-ți cont pe Facebook în compensație.

                                                                                                 Vladimir Pustan