Slujire și slăbiciune

    Știm cu toții că o slujire de calitate vine dintr-o mare dependență față de Dumnezeu. Moise era bâlbâit, Ghedeon sărac, David tânăr. Lui Pavel Dumnezeu i-a îngăduit un spin în coastă ca să-l vindece de mândria descendenței, educației și a plecării prin al treilea cer. Dependența de Dumnezeu înseamnă recunoașterea resurselor puține, a slăbiciunii proprii, a înfrângerii. Handicapurile ne sunt date ca și cadouri pentru a ne ieși din cap că suntem mari și tari.

    Întotdeauna vom eșua când vom depinde de noi înșine, ca Simon Petru cufundat în valuri când nu s-a mai rezemat de ochii lui Isus.

    Suntem prea mici pentru un război atât de mare. Nu ne vom lăuda cu slăbiciunile noastre pentru că bubele nu se lasă la vedere, ci Il vom lăuda pe Dumnezeu în slăbiciuni știind că El nu e forța compensatoare ci totul.

    Slujiți Domnului tremurând și șchiopătând. Se va bucura de fiecare pas împiedicat dacă direcția e bună. Un câine viu face mai mult decât un leu mort, zice Scriptura…

    Când scrie pe spatele tricoului tău litera „S” nimeni nu știe că vine de la „slăbiciune”, ci de la „slujitor” și lasă-i să creadă așa.