Slava Domnului (9)

Slava Domnului (9)

Ioan 17:18-26. „Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. 19. Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr. 20. Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. 21. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu – în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una – 23. Eu în ei, și Tu în Mine –, pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. 24. Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25. Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. 26. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei.”

Cine vorbește în acest capitol? Vorbește Isus! Cine era și este Isus? Fiul Tatălui, Fiul lui Dumnezeu! Cine era înainte de a veni la noi? Era Cuvântul! Cine era Cuvântul? Era Dumnezeu, din Dumnezeu! Acest Dumnezeu adevărat a venit în lume într-un nou fel, și un nou domeniu de existență. Dumnezeu S-a întrupat. Dumnezeu a venit în Trup și a trăit printre oamenii, dar nu ca ei, ci ca Unul încărcat cu Slava Domnului, El fiind din veșnicii Slava lui Dumnezeu, Sursa Slavei, Tatăl Slavei. Aici S-a sfințit, ca și noi să trăim și să beneficiem de Slava Lui, sfințiți prin Adevărul lui. Cum se sfințea El? Era plin de dragoste, de milă, de bunătate. Era ascultător și a fost până la moarte pe Cruce. „Dumnezeul” ascultător, supus, smerit nu făcea nimic, decât ce vedea pe Tata făcând. „Sfințirea” se sfințea, ca să putem și noi învăța, după ce ne-a dat sfințirea Sa, neprihănirea Sa, Slava Sa la Cruce, născându-ne în El, făpturi noi ca El, asigurându-ne de Biruința Lui, de Sănătatea Lui, de Pacea Lui și toată Roada Duhului, să ascultăm și noi, „Fiți sfinți, că Eu sunt Sfânt”. „Duceți, adică trăiți „sfințirea”, până la capăt”. Asta-i „sfințirea și slava”, care ne-a dat-o, asigurându-ne Viața din belșug, în El. E f. f. puțin arătat din Slava în care suntem ca fiii ai Săi acum, dar creștem tot mai mult în Harul Lui, care face manifestarea Slavei Domnului în viața noastră trăită și umblată pe pământ, tot mai mult. Suntem „una” cu El și acolo-I Locul unde este El și doar acolo putem vedea Slava cu fața descperită, ca și noi la rândul nostru să fim schimbați din slavă, în slavă prin Duhul Domnului, privind mereu Slava Lui cum se manifestă în noi, prin trăirea Voii Lui în noi, în orice situație, iubindu-L pe El și iubindu-ne unii pe alții. Isus zice: „Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei.” Ce Slavă nemaipomenită și strălucită! Mulțumim Tată. Amin! (va urma)