Slava Domnului (53)

Slava Domnului (53)

Noi bine știm, că Slava Domnului este Domnul Isus Hristos manifestat astăzi pe pământ în Trupul Lui și așa a fost, este și va fi, din vecie în vecie. El este „Slava Lui Dumnezeu” și El se manifestă acolo unde este Viață, Pace și Bucurie în Duhul Sfânt, cu scopul revărsării Slavei Lui, între oameni, ca Slava Lui să fie văzută și recunoscută de fiecare om pământean și mulți „fii” să vină la El, la Slava Lui. Deci Slava Lui este „Viața”. Moartea nu face parte din El, din Hristos. El aduce Viață și nu moarte-despărțire. Adam nu a murit fizic aproape 1000 de ani, dar era despărțit de Creatorul lui, adică mort spiritual. Viața este doar în Slava Domnului, Isus Hristos.

În Ioan 11:4. „Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”

Ce aducea boala? Moarte în acest caz. Dar Isus zicea: „nu este spre moarte, ci spre Slava Domnului.” Moartea lui Lazăr era deja dovedită și Lazăr mirosea după patru zile în mormînt. În această situație Isus era luat în batjocură, disprețuit, ocărât că nu se purtase cu Lazăr la fel cu un prieten… Și Isus? El vedea „Slava Domnului”, manifestată în mijlocul mulțimii din preajma mormântului. El se bucura de Slavă, dar se întrista de necredința lor. Isus plângea, dar nu pentru că prietenul Lui era în mormânt, El îl vedea viu, ci pentru că necredința este ceea pentru care omul va ajunge despărțit de Dumnezeu pentru vecie și direcția Lui era Crucea unde avea să-Și dovedească Dragostea Lui pentru Viața fiecărui „om” de al face pe El Domnul Slavei, Mântuitorul lui, pentru veșnicia împreună cu El. Cum vezi Slava Domnului aici și acum? Prin Credință! În jurul mormântului era vorbe multe, judecată, condamnare pentru prietenul lui Lazăr, Isus, care nu era Adevărul, din perspectiva lor. În discuție cu Marta Isus zise:

Ioan 11:40. „ „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea Slava lui Dumnezeu?”

Necredința vede moartea, și doar Credința vede Viața. Isus nu S-a plans, „Tată ce mă fac, uite am ratat, Lazăr a murit, cum va fi? Nu, nu, ci, luați piatra. . 41. Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. 42. Știam că totdeauna Mă asculți, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” 43. După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” 44. Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!” 45. Mulți din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. 46. .” -----Scopul aceste-I învierii nu era să se dea El mare, ci ca să-I aducă pe oameni la Credință, din necredință. Oare noi știm acestă rugăciune, care nu are teologie și cuvinte pompoase? Nu are decât Adevărul adevărat, care pe moment i-a pus pe oameni înainte Tatălui. Când toți își aținteau ochii la Tata, Isus a strigat cu voce tare, „Lazăre ieși afară” și Lazăr L-a ascultat. Acum Lazăr trăia. Oare puteau crede? Unii au crezut, alții nu, dar Slava Domnului a explodat peste tot unde vestea ajungea. Bine înțeles că „mai mari de atunci ai poporului, religioșii” au hotărât să oprească revărsarea Slavei Domnului, hotărând moartea lui Isus și a lui Lazăr. Aleluiaaa, Slava Domnului nu a fost văzută în moarte, ci în Viață, prin învierea lui Lazăr. Nici astăzi nu se vede Slava Lui în moarte, adică lucrurile omului, în care nu-I Viață, tradiții, obiceiuri, doctrine și învățături ale oamenilor, care au și ele -slavă-, dar slava lor, a omului și nu Slava Domnului. De ce? Pentru că sunt lucruri care au termen de expirare, dar Viața lui Isus nu are termen de expirare. Vine din veșnicie și merge în veșnicie…. Veșnic! Amin! (va urma)