Slava Domnului (49)

Slava Domnului (49)

Două feluri de neprihănire: Neprihănirea prin credință și neprihănirea prin fapte. Sunt total diferite una de alta. Una are „Slava Domnului Isus Hristos”, alta are slava omului care face fapte bune. Vreau să înțelegem că cele două neprihănirii sunt -duhuri-. Primul este în Împărăția Domnului, celălalt în împărăția întunericului. Primul este un Duh Viu, care are Viață, celălalt este un duh viu, care are moarte și nu viață. Fiecare doresc să locuiască în persoane vii, care vreau să se lase conduse de ele. Amândouă aceste duhuri caută, umblă vorbesc îndemnând la ascultare omul. Amândouă rodesc acolo unde lucrează, fiecare roada lui. Neprihănirea lui Hristos în noi, rodește Roada dătătoare de Viață. Neprihănirea prin fapte rodește roada dătătoare de moarte. Una este pentru „Slava Domnului”, cealaltă este pentru slava omului. Una este „în Hristos”, cealaltă o găsești în religie. Neprihănirea lui Hristos vorbește:

Romani 10:8-11. „„Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta.” Și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi. 9. Dacă Îl mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. 10. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, 11. după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de rușine.”

Acum aș vrea să vedem cum vorbește Neprihănirea lui Hristos. Cine este Neprihănirea aceasta? Este „Dreptatea” lui Dumnezeu în Hristos și am primit-o la nașterea din nou. Noi suntem „dreptatea” Lui, în Hristos și zice: Cuvântul este aproape de tine: pus în gura ta și scris în inima ta. Cuvântul este Isus Hristos și credința este a Lui și asta este propovăduirea noastră aici și acum. Mărturisind pe Isus ca Domn și crezând lucrarea de la Cruce, ești mântuit. Prin această credință din inimă, ești declarat Neprihănit, Drept și când, mărturisești asta cu gura ta ajungi la mântuire. Și oricine crede în El nu este dat de rușine. Și aceste vorbiri ale Neprihăniri nu sunt cum ne-a învățat religia doar pentru cei ce vin la Domnul din lume, ci pentru noi toți, în situații când Duhul Domnului dorește creșterea noastră în credință, pentru maturizare, când mâncăm Cuvântul credinței zilnic și-L mărturisim cu gura noastră, pentru situația în care suntem, ca să fim mântuiți, adică slavați, eliberați. Religia a învățat că mărturisirea aceasta, Isus ca Domn este în apa botezului, după care se începe mărturisirea păcatelor la nesfârșit… Accentul pus pe păcat să nu-l faci și apoi îl faci în continu. Când reușești trei zile de post, seri de rugăciune, fapte bune, ne cuprinde „slava”, dar este slava noastră, nu a Domnului. Religia nu vrea să descoperim Dreptatea lui Dumnezeu, Harul Său, Credința lui Isus, Neprihănirea lui Isus și cum a fost pus Cuvântul în mintea și inima noastră și cum putem trăi și umbla în Duhul… Ea a acoperit Evanghelia deplină cu vălul și a adus în imagine baticul, fusta, pantalonii și apoi toată ziua, asta-i bine, asta-i rău. Asta-i voie, asta nu-i voie. Și fiul de Dumnezeu ajunge bătrân și copil la minte, imatur în credință. El zice, credința mea este x, y z…. este ceea mai veche, ceea mai bună…. Și rezultatele vor fi pe măsură. Acest fiu nu are siguranța mântuirii lui și mulți nu au văzut nici slava lor aici, căci au trăit sub nivelul mai marilor noștri. -„Slava Domnului Isus Hristos” este Slava Cuvântului, Slava Neprinănirii, Slava Credinței lui Isus și Slava trăirii și umblării în Harul măreț al Domnului Isus Hristos. Amin! (va urma)