Slava Domnului (48)

Slava Domnului (48)

Când din pricina -păcatului- tot Universul și tot omul a fost lipsit de -Slava Domnului-, Isus Preaiubitul a zis: „Tată, Mă duc Eu să-i salvez, să-i mântuiesc și să-I îmbrac cu „Slava Mea”, cu Neprihănirea Mea, care este -Chipul- care L-am dorit pentru om, la Creație.

Romani 3:23-24. „. . căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. 24. Și sunt socotiți neprihăniți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.” -----„răscumpărarea care este -în Hristos Isus-. Această expresie, -în Hristos Isus- nu este doar așa ca să fie, ci este „locul” care Isus S-a dus să ni-L pregătească, când zicea ucenicilor „Mă duc să vă pregătesc un Loc, apoi după ce-L voi pregăti, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi, împreună cu Mine.” Adevăr necontestabil, am fost născuți din nou, -în Hristos-. Această lucrare a fost realizată fără implicarea omului, ci doar „omul” Isus din buna Lui Voie, a luat păcatul și toate consecințele lui, pe El, făcându-se El -păcat- cu păcatul meu și al tău, pe când noi încă nu eram nicăieri. Deci pedeapsa noastră a fost plătită integral. Am fost declarați fără păcat cât va exista pământul cu omul pe el. Acest lucru a fost făcut prin Harul Lui și nimic de la noi. Omul este eliberat și declarat Neprihănit, cu Neprihănirea Domnului Isus. Oaaa, aceasta înseamnă -Slava Lui- și puterea învierii Lui în noi. Când Isus la Cruce a zis „s-a sfârșit” lucrarea Lui pentru mântuire a fost terminată, doar va trebuie crezută. Apoi L-au îngropat în mormânt, ca să fie siguranță că s-a sfârșit cu -omul păcatului-. Mormântul a fost sigilat și păzit. Da, iadul jubila și religia bătea din palme: „am scăpat de El”. Însă bucuria a fost foarte puțină vreme pentru diavoli, pentrucă Hristos nu a fost cu putință să rămână în moarte, El a înviat. Acolo la Cruce s-a împlinit, învierea duhului omului mort în Eden. Lucrarea este terminată. -În Hristos- avem Viața. El este în noi prin Duhul Lui, permanent, dar aici lucrarea nu se mai face spontan, doar de El singur, ci se face cu acordul meu și al tău. Iertarea a fost făcută posibilă la Cruce, pentru toți oamenii păcatului, dar „Mântuirea” se face pe baza auzirii Evangheliei și a credinței în această lucrarea terminată de Isus la Cruce și apoi mărturisită cu gura ta. Atunci se produce nașterea din nou. Deci iertarea a fost, Mântuirea este, atunci când eu și cu tine credem. Așa că fără credință este cu neputință să fii plăcut Domnului.

Romani 10:9-11. „Dacă Îl mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. 10. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, 11. după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de rușine.” ---- Vezi Adevărul? Ca să fii mântuit eu și cu tine, nu mai trebuie să plătim păcatul, ci doar să credem și să mărturisim credința noastră, în Hristos. Aceasta-I ceea mai mare „Slavă a Domnului, Hristos Isus în noi”. Amin! (va urma)