Slava Domnului (44)

Slava Domnului (44)

Ce ziceți voi, are -slavă- înțelepciunea lumii acesteia? Eu zic că are. Și cine i-a dat-o? --Dumnezeu! Acum, este El slăvit în această înțelepciune? Nici un gram. De ce? Pentrucă este greșită sursa ei, este din pomul cunoștinței bine-rău. Sursa? Satan mincinosul. Atunci, a dat Dumnezeu ceva rău omului? El a pus în om la creație toată înțelepciunea Lui, iar când omul a cedat celui rău, înțelepciunea și tot din om a fost infectat de păcat și schimbată sursa. Înțelepciunea a rămas în om, dar pervertită, fără conecție la Înțelepciunea lui Dumnezeu. Acum mai este -slavă- pentru Dumnezeu în lume? Nu mai este, dar pentru cine-i -slava- lumii? este pentru om, eu, eu, eu! Cine strălucește de -slavă-? Omul! „ai văzut, nimeni nu-i ca mine, zice slăvitul om”! Sunt oamenii în lume înțelepți, care le place să facă doar bine, cât pot, dar fiind în natura adamică, în păcat, au aceiași -sursă- a binelui din Eden, nu din Dumnezeu. Apoi sunt oameni „înțelepți” care te sperii în ce lucruri murdare trăiesc și nu numai că trăiesc în ele, dar și găsesc de buni pe cei ce fac la fel. Acești „înțelepți” ai lumii au schimbat Voia lui Dumnezeu și Viața hotărâtă de El pentru omul înțelept pe pământ și au adus la loc de cinste, lucrurile celui rău și păcatul ca stil de viață, în om, familie, biserică, lume, prin înțelepciunea lumii și după dumnezeul acestui veac, satan. Acum unde este -Slava Domnului- astăzi în lume? Slava Lui Dumnezeu, prin Trupul lui Hristos, adică Biserica Lui, este acum „în” lume, dar, nu este „din” lume. Chiar acum, „Slava Domnului” strălucește în lume, dar lumea nu o poate vedea. Ochii ei duhovnicești sunt morții și nu poate să vadă. Ca să ajungă să vadă „Slava Domnului” este necesar moartea omului adamic și învierea omului cristic, în Hristos. Despre această -Înțelepciune”- vom vorbi în devoționalul următor. Acum câteva referințe Biblice pentru -recunoașterea -înțelepciunii- omului lumesc.

1 Corinteni 3:19. „Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El îi prinde pe cei înțelepți în viclenia lor.” 20. Și iarăși: „Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți. Știe că sunt deșarte.”

Iov 15:2. „Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă? Sau să-și umfle pieptul cu vânt de răsărit? -----Cum este înțelepciunea lumii? deșartă și ce rezultă din ea? vânt de răsărit. Se duce și rămân pumnii goli. -----Oare ce vor răspunde înțelepți lumii, la întrebarea: cum de nu ai vrut Înțelepciunea Mea? Amin! (va urma)