Slava Domnului (43)

Slava Domnului (43)

Efeseni 2:6: 10. „El ne-a înviat împreună cu Cristos și ne-a așezat împreună cu El în locurile cerești, în Cristos Isus, 7. pentru ca, în veacurile care vin, să-Și arate nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Sa față de noi în Cristos Isus. 8. Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și mântuirea aceasta nu este de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. 9. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. 10. Căci noi suntem lucrarea Lui, creați în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”

Slava Domnului, Domnul Isus Hristos, poate fi recunoscut peste tot unde există Viață. El este Viața! Tot ce are Viață este din El și cu El. Ce este fără Viață este mort, moarte. Moartea spirituală, de care vorbim o moștenim de la Adam. Dar La Cruce am avut marele HAR, când Isus Domnul Slavei a călcat moartea naturii vechi, anihilând-o. S-a sfârșit cu ea! Satan a fost biruit! Bine, bine dar răul care azi se face în lume, cine-l determină, cine-l conduce? Satan cel biruit a fost aruncat din cer pe pământ, unde și-a consturit prin minciună o împărăție, în care el domnește și toți oamenii adamici despărțiți de Dumnezeu în Eden, îi cântă în struna lui. Aici este „răul”, care se face în lume, satan este comandantul răului. Dar în lume, sunt o specie de oameni care sunt în lume, dar nu sunt „din” lume. Ei au trecut din moarte la Viață. Cum? Ei au auzit glasul Tatălui, prin Evanghelia Harului, au recunoscut că au nevoie de Viață, din moarte și au schimbat sensul vieții lor. Au ajuns la Cruce, prin Hristos și au hotărât, ca, -„eu” cel mort în Adam, să accept să mor împreună cu Hristos, să fiu îngropat și să vin din nou la o viață nouă în Hristos, prin învierea Lui și dus cu Hristos în Dumnezeu, în locurile cerești, la dreapta Tatălui. Omul mort în păcat a fost îngropat, înmormântat, cu toate voile lui și bune și rele și lucrurile s-au schimbat. Un nou „om” a înviat la o nouă Viață, în Hristos. Un motiv pentru această gloriosaă Slavă a Domnului a fost:

Vers. 7. pentru ca, în veacurile care vin, să-Și arate nemărginita bogăție a Harului Său, în bunătatea Sa față de noi în Cristos Isus. -----Oooo, aleluiaaa, Crucea este ceea care ne demonstrează nemărginita bogăție a Harului Său, în bunătatea Lui față de noi, acum în vremea noastră, după atâtea veacuri de la Cruce. Putem gândi la priceperea Lui, câtă bogăție a păstrat El pentru noi cei care am murit și am înviat cu Hristos, iar acum învățăm trăirea din locurile cerești aici pe pământ ca în cer. În fiecare zi trăim, umblăm, descoperind aceste bogății bogate mai mult, apoi, la tot pasul noi descoperim faptele pregătite de El, atunci de veacuri pregătite ca noi acum să umblăm în ele. Totul este din El și pentru El și s-a realizat atunci când am crezut Adevărul lui Hristos, Harul ne-a învățat și încă ne învață trăirea și umblarea în El, în Hristos, Slava Tatălui. De ce? Ca nimeni dintre oameni să nu se poată lăuda. Slava este pentru El, în El și cu El. Noi ne -odihnim- în lucrarea Lui terminată la Cruce și-I dăm slavă, cinste și mărire Numelui Său. Amin! (va urma)