Slava Domnului (39)

Slava Domnului (39)

Cine este Slava? A cui este Slava? Pentru cine este Slava! Slava este Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Tatăl este Tatăl Slavei, Fiul este Isus Domnul Slavei, și Duhul Sfânt este Duhul Slavei. Tatăl Slavei ne-a dat Slava în Hristos, Domnul Isus Hristos -Este- și poartă-n El Slava Tatălui și Duhul Sfânt ne descopere Slava din Hristos, fiecăruia din noi. Duhul Sfânt, care Și-a făcut Templul Său, (casa, locuința, locul) în noi. Trupul nostru este declarat, Templu al Duhului Sfânt. 1 Corinteni 3:16. Sunt trei dar sunt „una”, despărțiți în manifestare, dar fiecare lucrează conștient de celălalt și dau Slavă unul celuilalt cistindu-se reciproc. Sunt „UNA” dar spre surprinderea noastră, sunt „una” și cu noi „fii” Săi. Aici se ascunde Slava măreață a lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt + noi „fii” Tatălui de pe pământ, născuți din ADN-l Tatălui, în Hristos prin Duhul Sfânt, la Cruce. Vedeți scopul Crucii Domnului Isus, plin de Slavă? Dumnezeu Și-a dorit „fii” după Chipul Lui, mai înainte de veșnicii. În Eden planul a eșuat, omul perfect a pierdut Chipul Tatălui lui, prin neascultare și necredință. Însă pe Dumnezeu nimic nu-L surprinde. Când cel rău jubila că au pus pe „Dumnezeu”, (ei nu știau cine este, îl credeau un om) într-un mormânt și l-au sigilat, punând și ostași de pază, ca să nu-L fure ucenicii, în cer era bucuria bucuriilor,”Hristos a înviat”, pentru că mormântul nu-L putea ține. Slava Tatălui a fost văzută de toți potrivnici lui Dumnezeu. Hristos Slava Domnului trăia, trăiește și va trăi veșnic și Slava mare este că acum El Isus Hristos trăiește în „fii” Tatălui, născuți din nou în Hristos, eu și cu tine. Recunoști această Slavă a Domnului, în viața ta? Poate este această Slavă în tine și tu nu știi, din pricina învățăturii deficitară a religiei, care ține încă mulți „fii” în necunoștință. Pe unii ziși „mai mari ai noștri”, îi ține în slava lor, pe alții care poate au Slava Domnului în ei, dar nu știu să o descoperă, îi învață că ei sunt doar niște păcătoși iertați și ei trebuie să-și câștige Viața Veșnică, prin trăirea și binele lor. Astfel „fii” Slavei Domnului Isus, nu se bucură de ceea ce Domnul Isus a adus pentru noi la Cruce. Ei sunt mulțumiți cu tot ce le dă Domnul, zic ei: „Dacă El ne dă, trebuie să ducem, apoi El știe ce are cu noi, ce vrea și cum va mai face, noi rămânem smeriți și ascultători.” Asta este tot necunoștință, smeriți și ascultători, nu înseamnă asta, ci atunci când -crezi- și -asculți- tot Cuvântul Adevărului, Slava Domnului, Slava Tatălui, Slava Duhului și manifestarea lor în trăirea noastră de zi cu zi. Apoi zic: „tot ce ne dă Domnul”. Oare Domnul dă păcatul, lipsa, boala, cu soțul/soția, necazurile? În Slava Domnului nu există așa ceva. De unde să le dea Tata, dacă cearta nu le are? El are tot cei bun și are Viață în el. Să înțelegem un principiu fundamental și legal al Slavei Domnului: În Împărăția Slavei Lui, nu există nimic mort, nimic fără Viață. Așa ca provocare: când vrei ceva, un lucru, o vorbă, un sfat, o dorință, analizează ce se cuprinde în acel -ceva-, are urmare de Viață, ori are moarte în el. Lucrul căruia tu îi spui binecuvântare, are în el binecuvântare, ori moarte? Are Slava Domnului, ori slava omului. Cine-i -sursa- mintea mea, ori o minte străină? Să judecăm sub călăuzirea Celui care locuiește în noi, Duhul Slavei. Amin! (va urma)