Slava Domnului (31)

Slava Domnului (31)

Ce Slavă măreață! Și când o vezi cu ochii inimii, nu poți să nu strigi Glorie Tie Tăticul nostru atotînțelept, atotștiutor, a toate în control. Te iubesc și Te respect și mă închin cu reverență înaintea atotputerniciei Tale. Din Genesa 12:1,2, 3. reiese Slava Lui peste veacuri, care transcende până la Hristos, Slava Domnului desăvârșită pentru noi pământenii. El spune lui Avraam: „. . îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare…și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” Galateni 3:9, „Așa că cei ce se bizuiesc pe Credință, sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios.” Câtă Slavă promisă și păstrată, în Hristos pentru noi mii de ani de generații de oameni pe pământ, care s-au părândat până la împlinirea vremii, ca Dumnezeu să găsească „un pântec” în care El să se întrupeze ca să coboare la noi într-o nouă formă de existență, cum nu a mai fost și omul să fie readus la Chipul Lui, rânduit mai înainte de veacuri. Au fost mii de ani de Lege în care „omul” nu a vrut să-și recunoască dependența de Creatorul Lui și s-a legat în legământ cu Dumnezeu, călcându-l și obligându-l pe Dumnezeu după legământul cu Ei, să-i pedepsească, deși îi iubea, erau poporul Lui. „Păcatul” a rodit multe păcate în aceste vremi și Dumnezeu aștepta împlinirea vremii, când „Salvarea” va veni și El va da naștere fiilor Lui, în Preaiubitul Lui Fiu, „Omul” Domnul Isus Hristos. „Păcatul” trebuia rezolvat, anihilat, pentrucă blestemul din Eden, din pricina „dreptăți” Lui nu-l putea opri de peste om. Îl rostise El și noi fiecare om născut în acest blestem pe pământ trebuia să plătim cu moartea veșnică. Și Îl privesc prin credință pe Tatăl, care crease omul după Chipul Lui și acum omul purta și încă poartă alt chip al mincinosului, iar Tata agoniza văzând Crucea și pe ea pe Preaiubitul Lui Fiu, în locul meu și al tău, pentru că nu era altă soluție pentru a aduce omul la ADN-l Lui, fiindcă asta era Voia Lui acum, da, da era diferită din Eden. Acolo omul a fost creat, acum era Voia Lui să-l nască din El, cu natura Lui, nu pământească, ci cerească. Omul trebuia să fie născut nu pe pământ, ci în Hristos. Pe pământ el va purta Chipul Lui, câștigând mulți alți fii la Slava Lui. Minunată Slava Domnului, putem să o discernem?

Galateni 3:13-14. „Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn“ – 14. pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea lui Avraam să ajungă la neevrei, ca să primim, prin credință, promisiunea Duhului.” ----- Și acum această Slavă măreață, noi o putem avea, doar prin Credință. Cu „credința” este mai ciudat, fiindcă sunt multe credințe, mai ales în zisul creștinism, fiecare cu o altă credință înțeleasă din Cuvântul fără descoperirea Duhului Sfânt. Și omul crezând altfel decât alt om, și-a deschis o altă zisă biserică și oameni s-au strâns în jurul ei zicând: „aceasta-i biserica adevărată”. Și fiecare era și este bazată pe Biblie, dar descoperită după credința fiecăruia, una mai aproape de adevăr, alta cu alt adevăr, numai Adevărul este că Biserica cu B mare este și acum în lume, dar nu-i din lume. Ea este „una”, pe întreg pământul și nu este formată pe ce să fac ca să fiu, ci este formată pe ce a făcut Isus la Cruce, ce a adus și avem în El. Pentru cei din Biserica Lui, este important nu ce zic, ori fac ei, ci, ce a făcut Hristos pentru ei și care-s promisiunile Lui pentru ei? Ce s-a sfârșit la Cruce și ce a început nou la Cruce? Cine a fost răstignit, îngropat, înviat și înălțat împreună cu Hristos? Unde este Biserica acum, unde slujește și cum slujește și pe cine slujește și care identitatea, autoritatea și vrednicia ei, în vremile în care noi trăim? Sunt niște întrebări care ar fi bine să ni le punem prin Duhul, care poate să facă Cuvântul scris Viu în noi, altfel, doar, s-ar putea să „credem, că credem”, dar de fapt să trăim înșelați, pentru că slova fără Duh este moarte. Amin! (va urma)