Slava Domnului (30)

Slava Domnului (30)

Dex explică slujbă: -activitate, misiune, serviciu, pentru cineva. Domnul Isus a venit să slujească, nu să I se slujească. La Cruce Si-a terminat slujirea. De la Cruce El este -slujitor- prin noi, mădularele Trupului Său. Fiecare dintr-o relație pură cu El avem -slujba- de a duce Vestea Bună în Ierusalimul nostru și până la marginile lumii. Suntem în El și ascunși cu El în Dumnezeu, în locurile cerești, -în duh-. Duhul nostru este de acum, doar, slujitorul sufletului nostru, pentru al alinia la voia și planul Tatălui. Pentru suflet se dă acum bătlia. Sufletul și el a fost -înfiat- în familia Tatălui, ca să poată crește un slujitor destoinic al Tatălui, slujind și el pe cei care-l primesc pe Hristos și să trăiască ceea ce vorbesc. Să stăm un pic să ne gândim la un copilaș -înfiat- într-o altă familie, el nu este născut. El trebuie să dezvețe multe și să învețe multe, până se maturizează în noua familie. La fel este cu sufletul înfiat. Acolo în acel suflet este șantier în lucru. Sufletul a trăit pe cont propriu, duhul nostru era mort din Eden și sufletul și trupul era administrat de firea adamică prin mintea sufletului, sentimentele și voința omului. Dumnezeu care este Duh, relaționează cu omul în duh. Dar de la cădera omului sufletul a învățat să se gospodărească singur, cu trupul. Unul să dea tonul, altul să execute, sursa fiind firea rea, adamică ori chiar diavolul cu influiențele lui. Omul „născut din nou” învață să se alinieze cu Duhul și să lucreze la reabilitarea sufletului lui, lucrători împreună cu Dumnezeu înseamnă această aliniere. Aruncăm afară lucrurile firii vechii, ori demonioce în care am trăit și aducem prin Duhul lucrurile Lui, învățate din Cuvântul Evangheliei Slavei Domnului Isus Hristos. Aici facem noi „Slujba Duhului”, aducătoare de neprihănire. Sunt lecții vii învățate prin Duhul care ne luminează inima și mintea și vă spun cu dragoste, -nu este timp de pierdut-, fii din lumea asta păcătoasă trebuie aduși la Slava Domnului și noi nu-i putem aduce până noi nu am fost ucenicizți și umpluți de cunoștința dragostei Domnului, în sufletul nostru. „Slujba Duhului” a fost învățată atât de greșit în religie. Când cineva venea la Domnul direct era pus în -slujbe- și să învețe pe alții. Dar ce să învețe când el trebuia învățat. Așa a scăzut în bisericii cunoștința Domnului și Adevărul Lui, fiindcă au apărut legile și tradițiile omului și „sfinții” la fel ca în 1 Corinteni, băteau pasul pe loc și-l mai bat și astăzi, pentru că -slujitorii- nu sunt interesați de Evanghelie, ci de batic, pantaloni, fuste... Te doare când se întâmplă să-i vezi cu câtă putere și râvnă dau cu pietre acolo unde nu-s ascultați... Durerea-i mare pentrucă, Cuvântul nu doar că trebuie învățat, dar trebuie învățat dintr-o relație cu Dumnezeu Domnul Isus și Duhul Sfânt, ca să rezulte o trăire și o umblare în Duhul și în Hristos. Unde este relație cu El ucenicizarea sufletului este sănătoasă și reușită, iar acel suflet poate să continue -slujba- Duhului mai departe, ca Slava cunoștinței Domnului Hristos să strălucească pe fața Lui. Vor rezulta fii ai Tatălui sănătoși și în stare să ducă mai departe -slujirea- și mulți fii să vină la Slavă. Putem pricepe oare? Evanghelia este Puterea Domnului prin care omul se poate mântui și naște din nou. Duhul nostru este născut din nou. Dar sufletul este adus, aliniat Cuvântului, curățat de lume și făcut un câștigător de alte suflete și fii de Dumnezeu. Aici noi suntem „slujitorii”, care pot să facă ca Slava Domnului să se vadă în noi, prin Duhul lui Hristos. Amin! (va urma)