Slava Domnului (22)

Slava Domnului (22)

Doi „domni”: Dumnezeu și satan și două origini și două vieți și două slăvi și două împărății și destinații, cu Dumnezeul cerului, ori cu dumnezeul veacului acestuia. Unul trebuie crezut, celuilalt să faci, ca să ajungi la Dumnezeul adevărat, pe baza a ceea ce ai făcut tu. Și asta-i înșelătoria înșelătorului. Satan își cunoaște identitatea, știe ce-i urmează, știe ce i s-a întâmplat la Cruce, știe că nu are cap, capul i-a fost zdrobit, dar dă târcoale, se târăște, umblă teleleu, nu poate judeca și iniția se slujește de minciună, înșelătorie, vrăjitorie și de omul care nu are relație cu Hristos Domnul nostru. E bătrân a învățat din experiențele câștigate cu omul adamic de-a lungul miilor de ani. Judecata lui a fost făcută la Cruce, dar până mai are adepți adamici, care-l resping pe Adevăratul Mesia, mai dă târcoale. Ai lui, îi joacă în strună oricând, cum cântă el. Problema lui este, să ne înșele pe noi ca „fii ai lui Dumnezeu”, când nu ne cunoaștem adevărata identitate în Hristos și ce avem prin jertfa Crucii Lui. Ce ne-a promis și ce ne-a dat deja, pentru o viață de biruință pe pământ. Sufletul nostru trebuie învățat, cum să curețe prin înnoirea minții, cu Adevărul, toate rămășițele adamice din grădinuța sufletului nostru, prin Duhul, care este în duhul nostru născut din nou, pentru ca Viața din Duh să umple și sufletul și trupul nostru, de Slava Domnului Isus Hristos. Ne rugăm Domnului, ca să putem pricepe care-I Originea noastră ca „fii” a Săi, care-i Viața Lui, Slava Lui, Împărăția Lui în noi și pentru noi și care-i destinația la care alergăm?

Prin Slava Domnului, care este Isus Hristos, putem să ne descoperim fiecare „locul” unde suntem în această călătorie și cum putem să ne păstrăm viața de fiecare zi în acest „loc” glorios, al Slavei Domnului și cum să înțelegem clar Slava cui o arătăm, o purtăm, o evidențiem și care slavă se vede în mine și în tine în umblarea și trăirea zilnică în lumea DIN care -nu- facem parte, ci doar trăim în ea. Isus a zis: Ioan 17:16. „Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.” Efeseni 2:6. „El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună, în locurile cerești, în Hristos Isus.” Deci scurt și la subiect: Din acest ”loc” nu se poate vedea altă Slavă, decât „Slava Lui, Slava Domnului Isus Hristos, în umblare, în trăire și în slujire. Orice Slavă, oricând văzută este Slava Lui, pentru că eu și cu tine suntem în El și El în noi, purtând Slava Lui. Ioan 14:19-20.

Când zisa Slavă a Domnului este sub vălul religiei, frumos înfășurată în slugirii elegante, care de care mai pline de înțelepciunea omului, „ca să fie”, cum nu este altul și altele… Ce slavă este aceasta? Slava omului. Care-I sursa? Răspunde-ți voi! …. . Ne putem identifica fiecare „locul”, atunci când suntem sinceri cu noi înșine și să ne oprim, cu punct și de la început, onorând „Slava Domnului Isus Hristos”, smerindu-ne sub mâna tare a Celui care S-a smerit până la moarte și încă moarte de Cruce, ca și noi să murim față de -slava- omenească, înălțați, smeriți fiind la dreapta Tatălui cu Hristos în locurile cerești. Amin! (Va urma)