SINGURĂTATEA

„ La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toți m-au părăsit... Însă Domnul a stat lângă mine, și m-a întărit, . .” (2Timotei 4:16-17)

„Singur, singur, de tot singur. Singur pe o mare nesfârșită~_!"& ~Te-ai simțit vreodată singur? Ai întâlnit vreodată persoane suferind din pricina singurătății? ... Ciudat, suntem aproape 8 miliarde și totuși de mute ori ne simțim singuri. Singurătatea este o trăire interioară, o senzație de izolare. În singurătate simți că ești nedorit, inutil, neînțeles, neinteresant. Cauzele singurățății pot fi multe și diverse. Cauze naturale care predispun la singurătate, cum este un caracter melancolic sau egoist. Deasemeni, există cauze sociale, cum ar fi mobilitatea și nevoia de competivitate. Singurătatea poate fi cauzată și de respingere, pierderea celor dragi, abandon. În Biblie avem câteva cazuri notorii de oameni care au ajuns la un moment dat singuri: CAIN – singurătatea dată de păcatele personale. Păcatul este sursă permanentă de înstrăinare și singurătate. (Genesa 4:11-12) MOISE – singurătatea slujirii. Singur în fața deciziilor, singur în fața criticilor, singur în fața celor invidioși, singur și neînțeles. (Numeri 12:1-16) ILIE – singurătatea dată de descurajare și oboseală. (1Împărați 19) FRATELE MAI MARE – singurătatea fariseului. (Luca 15:25-32) Dumnezeu ne-a creat ființe sociale, de aceea singurătatea ne pune în dificultate. Singurătatea cronică poate avea consecințe urâte: auto-compătimirea, depresia, nervozitatea, insomnii, dietă dezechilibrată, pierderea bucuriei, boli, sinucidere, sunt doar câteva din consecințele singurătății cronice.

Există remedii pentru singurătatea severă? Psihologii vor recomanda consilierea, tratamentul medical, schimbarea stilului de viață, schimbarea alimentației, etc. Toate acestea se pot dovedi utile într-o oarecare măsură. Nimic însă nu poate înlocui vindecarea pe care o poate oferi Dumnezeu. Unul din Numele consacrate ale Domnului Isus este Emanuel, care însemnează Dumnezeu este cu noi, și care vrea să spună că Dumnezeu nu ne lasă singuri. (Isaia 7:14) El este cu noi, pentru noi și în noi credincioșii. Aceasta este o veste cu adevărat extraordinară! Apostolul Pavel a experimentat prezența Domnului. Apostolul îi scrie mai tânărului său colaborator Timotei că, în timpul procesului care i s-a intentat la Roma din pricina Evangheliei pe care o predica, a rămas fără apărare. „Toți m-au părăsit”, spune el. „Însă”, completează, „Domnul a stat lângă mine, și m-a întărit, . .” Wiersbe în cartea „Oamnei singuri”, scrie: „Însă noi putem gusta vindecarea interioară prin simpla credință în Isus Hristos. El poate restaura relațiile distruse – relația cu Dumnezeu, relația cu noi înșine și relația cu alții. Isus Hristos ne poate ajuta să ne cunoaștem pe noi înșine, să ne acceptăm și să fim noi înșine. Doar Isus Hristos ne poate curăți de vina păcatului și ne poate da un viitor cu totul nou. Doar Isus Hristos ne poate da putere interioară de a înfrunta viața și a ne descurca în toate”.

Singurătatea poate însă fi și o oportunitate. Într-o lume aglomerată, grăbită, agitată, dacă viața îți oferă o vreme de singurătate poți profita de ea folosind-o pentru studiu și rugăciune, folosind-o pentru a te cunoaște mai bine și a-L cunoaște mai profund pe Dumnezeu. Există și un tip de solitudine deliberată, de singurătatea asumată pentru un timp. Dumnezeu spune în Scriptură: „Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu”. (Psalmul 46:10) Ca și credincioși, ca și credincioase, trebuie constant să ne oprim din alergarea vieții, să ne liniștim, petrecând timp de calitate cu Dumnezeu. Chiar Domnul Isus confruntat fiind cu aglomerația și agitația s-a retras adesea pentru a fi singur, numai El și Dumnezeu. (Matei 14:23) Kierkegaard, una din cele mai strălucite minți pe care le-a avut lumea protestantă, spunea: „Dacă aș putea prescrie un remediu pentru toate bolile lumii moderne, aș prescrie tăcerea”.