Si ei au venit la El.

"In urma, Isus S-a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, si ei au venit la El". (Marcu 3,13).

Sub copaci, pe muntii din partea de vest a Marii Galileii, Isus a petrecut inca o noapte de rugaciune. Coborand de pe munte, El a chemat la Sine pe doisprezece dintre cei care Il urmau, ca sa se intalneasca cu El la revarsatul zorilor, pe povarnisul care cobora spre lac. Isus i-a chemat si "ei au venit la El". Inca o data oamenii au raspuns fara intarziere invitatiei Sale.
De ce doar doisprezece ucenici? Nimeni nu stie, dar ni se spune ca nu pentru ca ei ar fi avut ceva deosebit, care sa-i recomande inaintea Mantuitorului. Toti ucenicii aveau defecte atunci cand Isus i-a chemat in slujirea Sa. Cinci dintre ei fusesera cu Isus inca de la inceput. Multi dintre ceilalti I se alaturasera pentru un timp in lucrarea Sa. Desi saraci si in majoritate lipsiti de invatatura, acesti galileeni erau zi de zi transformati prin lucrarea Duhului Sfant. Lectiile Invatatorului lor zideau incet armonia si unitatea in mica lor ceata. Iubirea Invatatorului pentru ei si a lor pentru El era liantul care-i lega de El si unul de altul. Ei venisera ca "ucenici", pentru a invata de la El, iar acum El ii desemna ca "apostoli", pentru ca ei sa invete pe altii.
Dumnezeu ii ia pe oameni asa cum sunt, cu trasaturi omenesti in caracterul lor si le face educcatia pentru serviciul Sau. Ei nu sunt alesi pentru ca sunt desavarsiti, ci, in ciuda nedesavarsirilor lor, sunt alesi pentru ca, prin cunoasterea si trairea adevarului si prin harul lui Hristos, sa poata fi transformati dupa chipul Sau.