Se poate Dumnezeu baza pe tine?

  "...ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios in lucrul încredinţat lui..." (1 Corinteni 4:2)

   Niciodată nu deţinem ceva cu adevărat: e doar un împrumut! Era proprietatea lui Dumnezeu la sosirea ta iar după ce pleci se va împrumuta altuia. Cultura noastră egoistă spune: "Dacă nu e al meu, de ce să am grijă de el?" Dar noi trăim după standarde mai înalte. "Deoarece este proprietatea lui Dumnezeu, voi avea mai mare grijă!" Isus a povestit despre un om de afaceri care şi-a lăsat averea pe mâna slujitorilor şi a plecat departe. La întoarcere, i-a evaluat şi potrivit rezultatelor, i-a recompensat: „Bine, rob bun şi credincios: ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău." (Matei 25:21) Dacă aduci la potenţial maxim tot ce îţi dă Dumnezeu, te aşteaptă trei recompense: vei primi afirmare "Bine, rob bun şi credincios!" Apoi vei primi avansare: "Te voi pune peste multe lucruri!" Iar în final sărbătoare: "Intră în bucuria stăpânului [Tatălui] tău!" Pentru mulţi, banii sunt testul suprem, "...dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?" (Luca 16:11) Există o relaţionare directă între modul de cheltuire a banilor şi calificativul vieţii tale. Dacă nu dai nici măcar 10 procente din banii tăi lucrării Domnului, cum ai putea da 100%? Oare nu asta e piedica în calea binecuvântării?