Scutul credinţei (4)

Evanghelia lui Hristos, este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea fiecărui om care crede:  "deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: "Cel neprihănit va trăi prin credinţă." Rom.1:17.

Prin Evanghelia lui Hristos, Dumnezeu ne-a favorizat pe fiecare din noi cu o măsură de credinţă pentru mântuire, depinde de noi dacă vrem să primim această veste bună, prin credinţă. Rom. 12:3b.

Deci orice om care crede Evanghelia, este salvat din păcat, născut din nou prin Duhul şi socotit neprihănit. A cui neprihănire?A noastră prin binele şi faptele noastre? Nu, ci neprihănirea LUI. Deci această neprihănire dată de Dumnezeu prin credinţă nu este o credinţă şi punct; acum sunt salvat! Dacă suntem conştienţi de neprihănirea lui Hristos în noi, credinţa aceasta, duce mai departe la credinţă şi la credinţă până când ajungem la trăirea prin credinţă şi umblarea prin Duhul. Bineânţeles acest proces nu se întâmplă peste noapte, ci în spatele lui este o istorie a maturizări noastre prin credinţă, în care au fost întrebări, au fost poate probleme în care de voie fără voie, am fost mereu provocaţi să apelăm la Evanghelia lui Hristos, însă din fiecare biruinţă am învăţat ceva şi credinţa noastră a crescut mai mult. Am crescut chiar dacă a fost şi mai încet dar la urmă ne dăm seama că avem credinţă şi siguranţă în lucruri care le dorim şi încă nu le vedem, dar stăm neclinţiţi în ceea ce nădăjduim crezând în promisiunile lui Dumnezeu pentru noi. "Cel neprihănit va trăi prin credinţă." 

Această credinţă se desfăşoară în noi fără intervenţia noastră, ci se face, se execută de la sine fără ca noi să participăm, pentru că este "puterea lui Dumnezeu, Evanghelia" cea care o decalaşază în viaţa noastră, atunci când în noi este doar neprihănirea lui Dumnezeu. Rezultatul acestei lucrări este că noi tot ce facem atunci,facem din odihnă şi această odihnă este doar în braţele lui Isus. Ăsta este locul de unde putem avea rezultate în umblarea şi trăirea prin credinţă. Altfel este comfuzie şi întrebări: ce credinţă? cum să cred? dar fapte? ce promisiuni sunt pentru mine?  Toate aceste se întâmplă din cauza neprihăniri noastre, care păleşte în faţa neprihăniri lui Hristos şi nu avem nici un rezultat care să ne asigure o credinţă activă care funcţionează în noi prin puterea lui Dumnezeu şi a Duhului Sfânt. Cineva zicea că atunci când este întrebat cum crede el atunci când vede rezultate în urma credinţei, îi răspundea: "Eu cred, pentru că cred, că cred." Cum să explici ce tu nu ai făcut? Credinţa în sinea ei nu este nimic, ci "CEL" în care avem credinţa, El pune credinţa în acţiune în noi.

Doamne Tatăl nostru vrem să umblăm prin credinţă şi nu prin vedere, simţuri şi gândurile noastre, care ne fac să batem pasul pe loc şi să nu ne bucurăm de toate binecuvântările şi harul Tău, în această lume în care trăim. Nu mai vrem neprihănirea noastră, am fost destul captivi ei şi fără rezultatele neprihăniri care se primeşte prin credinţă. Doamne vrem să beneficiem de toate binecuvântările Tale aduse la cruce, prin lucrearea Ta terminată, în Numele Domnului Isus!!