Scrisoarea nevestei

Mai devreme sau mai târziu toți ne întâlnim cu moartea și toată viața ne învățăm să reacționăm la ea. Biblia ne învață, că binecuvântat este cel (cea), care moare cu credința în Domnul: "... Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul! „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”" (Apocalipsa 14:13)

……………………………………

Această scrisoare a fost scrisă de soția unui predicator englez renumit, care a trăit în sec. XVI. El a fost arestat de autoritățile regale, și aruncat în temniță. În următoarea zi după primirea acestei scrisori, l-au executat pentru că era credincios adevărului. Soția lui Mary a scris soțului ei scump Cristoforo cuvinte de mângâiere, dorind să-l sprijine înainte de executare. Această scrisoare clar ilustrează, cum credința în înviere influențează atitudinea față de moartea credincioșilor, chiar și celor mai apropiați.

"Înainte de a scrie următoarele cuvinte, te rog Cristoforo, nu te gândi, că îți scrie soția, gândește-te că îți scrie un prieten. Sper, că liber ai dat Lui Dumnezeu soția și copii tăi, Care a zis la Ieremia 49:11 "Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ţine în viaţă, şi văduvele tale să se încreadă în Mine!"

Cristoforo, Creatorul tău este soțul meu, Tatăl – copiilor tăi. Dumnezeu să te păzească de orice gând trist, cu privire la familia ta.

Doresc să te dau liber în mâinile Tatălui nostru și să privesc la moartea ta pentru Hristos, nu doar ca o cunună a slavei tale, dar încă ca o cinste pentru mine, că Hristos are nevoie de soțul meu. Nu voi permite să vorbesc cu tine sau să permit vreun gând în inimă despre pierderea nespus de mare, în loc de aceasta, îmi îndrept pe deplin privirea spre câștigul tău de nedescris și veșnic. Vei lăsa copii, frații și surorile tale, ca să pleci la Domnul Iisus – Fratele tău cel mai Mare. Lași pe pământ prietenii, ca să te unești la plăcerea sfinților și îngerilor, și duhurilor neprihăniților, care sunt perfecți în glorie. Vei părăsi pământul, ca să moștenești cerul, schimbi temnița pe palat.

Dacă dorințele pământești vor începe să se ridice în tine, sper că Duhul harului, Care este în tine, te va potoli, știind că tot ce este pe pământ – este doar gunoi în comparație cu ceea ce este în ceruri. Cristofor, știu că îți îndrepți privirea către nădejdea slavei. Aceasta îți dă puteri să te urci mai presus de pierderile pământești. Dragul meu, știu, că Dumnezeu a pregătit pentru tine slava și pe tine pentru slavă. Sunt convinsă pe deplin, că El va face calea ta dulce spre această plăcere.

Când te vei îmbrăca, mâine dimineață, gândește-te la aceea, că îmi îmbrac rochia mea de mireasă, ca pe vecie să fiu căsătorită cu Răscumpărătorul meu. Iar când mesagerul morții va veni după tine, să nu fie pentru tine groaznic. Ci privește la el, ca la un mesager, care aduce noutatea bună, despre viața veșnică.

Când vei urca schela, gândește-te cum mi-ai vorbit, că te ridici pe carul de foc, care te va duce în Casa Tatălui tău.

Când vei pune capul tău prețios, ca să primești lovitura îngâduită de Tatăl tău Ceresc, aduți aminte, ce mi-ai zis: "Chiar de Capul meu va fi despărțit de trup, dar în același timp, duhul meu se va uni cu Capul meu, Domnul Iisus. Măcar că aceasta pare ceva amar, că părăsesc pământul mai devreme, decât doresc, să recunoaștem, că aceasta este porunca și voia Tatălui Ceresc... "

Cristoforo, să ne mângâiem unul pe altul cu aceste cuvinte, nu te îngrijora, inima mea dragă, doar o lovitură nu mare, și vei fi acolo, unde cei obosiți găsesc odihnă, unde răul încetează să ne facă dureros. Ține minte, că vei mânca micul dejun cu cele mai bune verdețuri în Împărăția Cerurilor, că vei avea o cină mult mai dulce cu Hristos în această seară. Dragul meu, scriu această scrisoare, nu pentru a te învăța, pentru că această mângâiere, această perspectivă am primit-o de la Domnul, când mă învăța-i. Nu voi scrie mai mult, sau nu te voi deranja mai mult în această viață, în loc de aceasta, te încredințez în mâna Lui Dumnezeu, cu Care tu și eu vom fi împreună în veci de veci.

La revedere, dragul meu. Nu-ți voi mai vedea fața ta, până când, împreună nu-L vom vedea pe Domnul Iisus în acea zi măreață."

-----------------------------------------------------------------

- Îți mulțumesc, Doamne, că mă înveți nu doar cum să trăiesc, dar și cum să mor, și de asemenea să am o atitudine corectă față de moartea sfinților Tăi! Ajută-mă să-ți fiu credincios(-oasă) și în timpul vieții, și în timpul morții. Și dacă va trebui să mor, nu doar prin viața mea, dar și prin moartea mea Hristos să fie proslăvit (Filipeni 1:20)! Numele Lui să fie proslăvit în vecii vecilor. Amin.

"Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!" (Psalmul 79:11b)