SCOPUL PROFETIC AL RUGĂCIUNII DE LAUDĂ

1 Sam. 2.1-10 Ana s-a rugat şi a zis: „Mi se bucură inima în Domnul. Puterea mea a fost înălţată de Domnul. Mi s-a deschis gura larg împotriva vrăjmaşilor mei, căci mă bucur de ajutorul Tău. Nimeni nu este sfânt ca Domnul; nu este alt Dumnezeu afară de Tine; nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru. Nu mai vorbiţi cu atâta îngâmfare, să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mândrie; căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul şi toate faptele sunt cântărite de El. Arcul celor puternici s-a sfărâmat şi cei slabi sunt încinşi cu putere. Cei ce erau sătui se închiriază pentru pâine şi cei ce erau flămânzi se odihnesc; chiar cea stearpă naşte de şapte ori şi cea care avea mulţi copii lâncezeşte. Domnul omoară şi dă viaţă, El coboară în locuinţa morţilor şi El scoate de acolo. Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El înalţă. El ridică din pulbere pe cel sărac, ridică din gunoi pe cel lipsit, ca să-l pună să stea alături de cei mari. Şi le dă ca moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă. Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului şi pe ei a aşezat El lumea. El va păzi paşii preaiubiţilor Lui, dar cei răi vor fi nimiciţi în întuneric; căci omul nu va birui prin putere. Vrăjmaşii Domnului vor tremura, din înălţimea cerului El Îşi va arunca tunetul asupra lor; Domnul va judeca marginile pământului. El va da împăratului Său putere şi El va înălţa tăria Unsului Lui.”

Rugăciunea de laudă nu este completă dacă vizează numai realităţile prezente ale vieţii noastre limitate. Când Duhul Sfânt este sursa ei de inspiraţie rugăciunea capătă un profund caracter profetic. Să notăm schimbarea majoră de ton şi accent a acestei rugăciuni de laudă faţă de plânsul înăbuşit al Anei care îşi vărsa la început toată durerea ei înaintea lui Dumnezeu. Acum dorinţa i-a fost îndeplinită şi ea poate să cânte cu bucurie laudele Domnului. I s-a schimbat inima şi a primit putere de la Dumnezeu să-şi poată folosi experienţa şi pentru binele altora. Chiar şi vrăjmaşii ei au de învăţat din credinţa sa în Dumnezeu care i-a adus o mare biruinţă în viaţa de familie. În sfinţenia Sa Dumnezeu nu întârzie niciodată să ne acorde ajutorul Său atunci când este necesar să o facă. Ana proclamă în cântarea de laudă unicitatea şi transcendenţa lui Dumnezeu care domneşte peste întreaga Sa creaţie. Ea îndeamnă la smerenie pe cei mândri şi le cere să renunţe la mândrie dacă vor să-L cunoască pe Dumnezeu. El reformează lumea celor bogaţi şi puternici ridicându-i pe cei săraci din gunoi. El intră în familia celor credincioşi ca să le aducă binecuvântare, familia Anei fiind un exemplu convingător în acest sens. El schimbă astfel faţa societăţii fiind Stăpân peste viaţă şi moarte. Cântarea prevesteşte în versurile sale apariţia monarhiei în plin sistem teocratic şi priveşte în viitor, departe, venirea Unsului sau a lui Mesia pentru poporul Israel. De astfel de cântăreţi este şi astăzi nevoie în Biserica Domnului.