Scopul parabolelor

"Ucenicii Lui L-au intrebat ce inteles are pilda aceasta." (Luca 8,9)

Undeva, de-a lungul tarmului Galileii, intre Capernaum si Magdala, acolo unde Campia Ghenezaretului se intalneste cu lacul, Isus Si-a rostit predica de langa mare. El imbina cu maiestrie exemplele usor de inteles din viata de fiecare zi in minunate ilustratii spirituale. A vorbit despre semanator si semintele sale, despre procesul de crestere si despre una dintre cele mai mici seminte – aceea de mustar. Predica Lui s-a referit la grau si la neghina, la pestii prinsi in navod, la lucruri noi si la lucruri vechi, la gasirea comorii ascunse si la un margaritar de mare pret. Intelepciunea veacurilor imbina cu pricepere temele obisnuite ale vietii, pentru a le lega cu adevarurile spirituale. In toata invatatura Sa, Domnul Hristos a pus in legatura mintea omeneasca cu Intelepciunea infinita. El n-a indrumat pe oameni sa studieze teoriile omenesti despre Dumnezeu, despre Cuvantul Sau, sau despre lucrarile Sale. El i-a invatat sa-L priveasca asa cum este El infatisat in lucrarile Sale. El i-a invatat sa-L priveasca asa cum este El infatisat in lucrarile Sale, in Cuvantul Sau si in manifestarile Providentei Sale.
Cei care cautau adevarul, intelegeau semnificatia mai profunda a parabolelor, in timp ce pentru ceilalti acestea nu erau altceva decat niste povesti interesante. Isus a spus: "Voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei lui Dumnezeu, dar celorlalti li se vorbeste in pilde, ca `macar ca vad, sa nu vada, si macar ca aud, sa nu inteleaga`" (Luca 8,10).
Adevarurile continute in parabolele Domnului Hristos erau adesea intelese, dar nu si acceptate.