Sarbatoarea corturilor

"Dupa aceea, Isus strabatea Galilea; nu voia sa stea in Iudea, pentru ca Iudeii cautau sa-L omoare. Si praznicul Iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape". (Ioan 7,1.2)

Se apropia toamna anului 30. De cand Sinedriul Il pusese sub acuzare, dupa vindecarea paraliticului de la Betesda, din primavara anului 29, Isus evitase Ierusalimul. Fratii Sai se intrebau acum daca aveau de gand sa participe la Sarbatoarea Corturilor, care incheia seria sarbatorilor anuale cu participare obligatorie. Aceasta sarbatoare, care dura sapte zile, era o ceremonie fastuoasa care nu doar exprima recunostinta pentru recolta secerisului si pentru darurile lui Dumnezeu, dar si comemora ocrotirea pe care le-o asigurase Dumnezeu in timpul exodului din Egipt si al ratacirii prin pustie. In amintirea locuirii lor in corturi, in timpul sarbatorii, israelitii locuiau in colibe sau corturi facute din crengi verzi. Acestea erau ridicate pe strazi, in curtile templului sau pe acoperisuri. Dealurile si vaile care inconjurau Ierusalimul erau, de asemenea, pline cu aceste corturi ca raspuns la porunca Domnului: "Sapte zile sa locuiti in corturi" (Levitic 23,42).
Oamenii urcau la templu pentru jertfa de dimineata purtand in maini ramuri de salcii. O data ce ajungeau intre hotarele curtii templului, ei marsaluiau plini de bucurie in jurul altarului pentru arderea de tot, cate o data in fiecare dintre primele sase zile si de sapte ori in cea de a saptea zi. In zori, preotii sunau din trambite, iar poporul din corturi le raspundea cu alte sunete de trambite si cu strigate de bucurie, ecoul acestora rasunand peste colinele si vaile din imprejurimi, ca o urare de bun venit pentru marea sarbatoare. Apoi preotii scoteau din apele curgatoare ale Chedronului un ulcior plin cu apa, pe care il aduceau langa altarul din curtea preotilor. Aici erau asezate doua vase din argint. Ulciorul cu apa era turnat intr-un vas, iar in celalalt vas era turnat un ulcior cu vin. Continutul acestora curgea intr-un tub care comunica cu Chedronul si era dus la Marea Moarta. Turnarea acestei ape consacrate reprezenta izvorul care era tasnit din stanca la porunca lui Dumnezeu, pentru a stinge setea copiilor lui Israel. Levitii cantau psalmi, iar templul devenea centrul cantarilor de slava la adresa lui Dumnezeu. Sarbatoarea era o ceremonie splendida si plina de fast care ii facea pe inchinatori sa cante: "Laudati pe Domnul, caci este bun, caci indurarea Lui tine in veci" (Psalmi 106,1).